Gustă din mine…


Lacrimi din oglindă alunecă – cioburi de lună
iar iedera caldă îmi cuprinde trupul susurând la umbra trandafirului

în numele stejarului
ţi-am astâmpărat setea cu singurătatea mea –
de când te-am cunoscut, prin venele mele trece seva pământului

sunt dulce – închide ochii şi vei gusta din mine
timpul se topeşte pe buzele tale şi simţi cum îţi pătrunde în glas odată cu mine
în glas şi în fiinţă – te înfiori, nu-i aşa?

nervurile mele pulsează de lumină şi îţi mângâie liniştea

Umbra umbrei mele

Vedeam o umbră umbrind umbra mea
Şi mă miram, căci umbra tot a mea era.
Umbra mă privea şi ea şi umbrea
Umbra ce sub a sa umbră se ascundea.

Simţeam o umbră cum se năştea-n lumină,
În lumina unei umbre pure, fără vină.
Iar umbra-ceea umbră putea să-i ţină
Umbrei ce adormea-n umbra din lumină.

Atingeam o umbră ce în umbră plutea
Şi mă întrebam de oare umbra putea
Să-mi umbrească şi umbra mea –
Dar nu umbra umbrei mele,

ci doar… umbra mea.