Umbra umbrei mele

Vedeam o umbră umbrind umbra mea
Şi mă miram, căci umbra tot a mea era.
Umbra mă privea şi ea şi umbrea
Umbra ce sub a sa umbră se ascundea.

Simţeam o umbră cum se năştea-n lumină,
În lumina unei umbre pure, fără vină.
Iar umbra-ceea umbră putea să-i ţină
Umbrei ce adormea-n umbra din lumină.

Atingeam o umbră ce în umbră plutea
Şi mă întrebam de oare umbra putea
Să-mi umbrească şi umbra mea –
Dar nu umbra umbrei mele,

ci doar… umbra mea.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s