Şşşt….

* Auzim – lumina unui ciob de sticlă prinzând ecoul zilei

Simţim – vântul pictând cu rotocoale de iarnă într-un strop de cerneală

Respirăm – pe-o margine de orizont soarele zâmbind într-un pahar cu apă

Vedem – timpul născându-se dintre valuri şi purtând în pântece marea

* Ce am fi, dacă, lumea strângându-se, ne-ar prinde, la apus, între palmele ei?

Nimic – doar am păstra tăcerea.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s