Aripile mi le las să atingă orizontul şi le chem la mine
le rechem
mi le îndepărtez şi le adun cu nod de înserare
cuprind cu ele trunchiul plopului fără crengi
îl îmbrăţişez ca pe un far
îmi strâng părul, mi-l împletesc cu un nod de înserare
şi îl răsfir pe pervaz unde guguştiucii îşi scutură penele
Ochii mei, minuscule bobiţe de mac, îi culeg de sub pleoape
şi îmi pregătesc cu ei licoarea cu nod de înserare
în care stelele nu se mai văd –
le-au acoperit penele mele când am ridicat aripile spre dimineţi vegetale
You must be logged in to post a comment.