O piruetă cu mişcări miraculoase
ale dansului în noapte,
cu mişcări vaporoase ascunse între palme de copil puse la ochi
mă pierd în capcana paşilor potriviţi doar ecourilor
o litieră incandescentă trece prin urletul lupilor
şi iese din corsetul nopţii
nu trebuie să părem că suntem rupţi unul de altul
în foşnetul sufletelor noastre
polenul nu mai are somn
de când se împrăştie pe pietrele fără fiori…
frunzele scuturate din copacul glasului tău
au alunecat pe umerii mei goi
simt lanţuri aruncate
printre mii de lumânări aprinse pe flori de tei
le simt şi tremur
fără să te întreb cine eşti
îţi sărut umbra păgână
şi gustul ei de cer îl păstrez ca amintire
în transformări continue de lumină
impecabilul murmură prin izvoare netrecute
decât de copitele cerbilor
care dansează – doar eu îi pot vedea
la sclipirea tăciunilor – cerbi fantomatici
încrede-te în mine fără să ştii că începutul vieţii noastre
e prins într-o scânteie aruncată de jar
