2 comments on “O lume a cartilor

  1. Aşa cum am promis într-un alt comentariu, revin cu un text care arată care este drumul de la lectură la „facerea cărţii”.
    …………………………………..
    Am fost intrebat de nenumarate ori: Ce trebuie sa fac pentru a fi scriitor?
    In primul rand, nu trebuie sa faci nimic. Acest dar il ai sau nu. E ca un sambure plantat undeva inlauntrul tau, din care va rasari candva, in timp, o planta anume. Atunci cand planta incearca sa-ti sfasie pieptul, sa zicem la 32 sau 41 de ani, ori chiar mai devreme, sau oricand este momentul ALES, inseamna ca trebuie sa te asezi la masa de lucru si mana va scrie singura. Deoarece, oricum, numai mana scrie, insa tot corpul munceste.
    In al doilea rand, poate ca ar trebui sa faci ceva: daca simti ca ai acest dar, insa nu indeajuns de slefuit pentru a scrie, trebuie sa citesti mult, sa privesti ALTFEL viata de langa tine, oamenii, sa comunici ca si cum ai scrie o pagina de carte, sa stii sa inregistrezi evenimentele, sa fii atent la detalii, sa descifrezi labirinturile din sufletele oamenilor, sa te desavarsesti in acelasi timp, intrucat numai cunoscandu-te pe tine vei ajunge sa-i cunosti pe ceilalti.
    Cred ca la aceasta intrebare a raspuns foarte bine Ernest Hemingway, de aceea voi insera mai jos un „dialog” cu el, dintr-un articol intitulat Monolog pentru maestro.
    Mice: Ce inseamna pentru d-ta a scrie bine si a scrie prost?
    Corespondentul dvs: A scrie bine inseamna a scrie adevarat. Cand cineva scrie o povestire, ea va fi adevarata pe masura cunostintelor sale despre viata si a constiinciozitatii lui, asa ca daca inventeaza ceva e ca si cum acel ceva s-ar fi petrecut cu adevarat. Daca nu stie cum gandesc si cum actioneaza oamenii, norocul il poate salva un timp sau scrisul despre lucruri inchipuite. Dar daca va continua sa scrie despre ceea ce nu stie, se va pomeni ca triseaza. Si dupa ce va trisa de cateva ori, nu va mai putea scrie in mod cinstit.
    Mice: Atunci, cum e cu imaginatia?
    Coresp. dvs: Nimeni nu stie ceva despre asta, in afara de faptul ca o capeti pe gratis. Poate ca e vorba de o experienta atavica. Am convingerea ca este foarte posibil sa fie asa. E lucrul pe care, in afara de cinste, trebuie sa-l aiba scriitorul. Cu cat invata mai mult din experienta, cu atat poate imagina mai adevarat. Daca e in stare sa imagineze lucruri deajuns de adevarate, oamenii vor considera ca faptele pe care le relateza s-au intamplat cu adevarat si ca el le aduce doar la cunostinta.
    Mice: Si atunci, cum se vor deosebi de reportaj?
    Coresp. dvs: In cazul in care e reportaj, nu-si vor mai aminti de ele. Cand descrii ceva ce s-a intamplat in aceeasi zi, actualitatea faptelor ii face pe oameni sa le vada in inchipuirea lor. Dupa o luna insa, acest element temporal dispare, relatarea lor devine plata si oamenii nu si le mai inchipuie si nu-si mai amintesc de ele. Dar daca le inchipui in loc sa le descrii, le poti face mai rotunde si mai intregi, si mai trainice, si le dai viata. De bine, de rau, le-ai creat. Sunt imaginate, nu descrise. Sunt tot ata de adevarate pe cat poti sa le faci sa fie si pe cata cunoastere ai pus in ele. Ma urmaresti?
    Mice: Nu chiar.
    Coresp. dvs. (artagos): Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, sa vorbim despre altceva.
    Mice (neclintit): Vorbeste-mi ceva mai mult despre tehnica scrisului.
    Coresp. dvs: Ce vrei sa spui? Cum se scrie cu creionul sau cu masina de scris? Ce dracu’!
    Mice: Da.
    Coresp. dvs: Cand incepi sa scrii, placerea o simti tu si nu cititorul. Asa ca mai degraba foloseste masina de scris, pentru ca asa ceva e mai usor si o sa-ti faca o mai mare placere.
    ………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
    Mice: Cat ar trebui sa scrii pe zi?
    Coresp. dvs: Cel mai bun lucru e sa te opresti cand iti merge mana si cand stii ce se va intampla a doua zi. Daca faci asa in fiecare zi cand scrii la un roman, nu te vei plictisi niciodata. Acesta e lucrul cel mai pretios pe care ti-l pot spune, asa ca incearca sa-l tii minte.
    Mice: E-n regula.
    Coresp. dvs: Sa te opresti intotdeauna cand iti merge mana si sa nu te mai gandesti la asta si sa nu-ti mai faci griji pe chestia asta pana a doua zi, cand incepi sa scrii din nou. In acest fel subconstientul tau va lucra tot timpul. Dar daca te gandesti sau iti faci griji din cauza asta in mod constient, atunci ai omorat-o si mintea iti va fi obosita inainte de a incepe iar. Odata ce esti in mijlocul romanului, e tot atat de prost sa-ti faci griji daca a doua zi o sa-ti mearga mana, ca si atunci cand iti faci griji daca trebuie sa intreprinzi ceva ce e inevitabil. TREBUIE sa inveti treaba asta ca sa poti scrie un roman. Partea cea mai grea la un roman e cum sa-l scrii.
    Mice: Ce carti ar trebui sa citeasca un scriitor?
    Coresp. dvs: Ar trebui sa citeasca tot, ca sa stie pe cine trebuie sa invinga.
    Mice: Dar nu poate citi totul.
    Coresp. dvs: Eu nu zic ca poate. Spun ca ar trebui. Fara indoiala ca nu poate.
    Mice: Atunci, ce carti ii sunt necesare?
    Coresp. dvs: Ar trebui sa citeasca Razboi si pace, Anna Karenina, de Tolstoi; Aspirantul Easy, Frank Mildmay si Peter Simple, de Frederick Marryat; Doamna Bovary si Educatia sentimentala, de Flaubert; Buddenbrooks, de Thomas Mann, Oamenii din Dublin, Portretul artistului si Ulysse, de James Joyce, Tom Jones si Joseph Andrews, de Fielding, Rosu si Negru si Manastirea din Parma, de Stendhal, Fratii Karamazov si inca alte doua romane de Dostoievski, Huckleberry Finn, de Mark Twain, Vasul deschis si Hotelul albastru, de Stephen Crane, Salut si drum bun, de George Moore, Autobiografiile lui Yeats, tot ce e bun de Kipling, tot Turgheniev, tot ce e bun din Maupassant, Departe, departe si de demult, de W.H. Hudson, povestirile lui Henry James, mai cu seama Doamna de Mauves si Rasucitul surubului, Portretul unei doamne, Americanul…
    Mice: Nu le pot scrie pe toate atat de repede. Cate mai sunt?
    Coresp. dvs: Restul o sa ti le spun altadata. Mai sunt inca de vreo trei ori pe atata.
    Mice: Si chiar trebuie scriitorul sa le citeasca pe toate?
    Coresp. dvs: Toate astea si multe altele. Altfel nu stie pe cine sa intreaca.
    Mice: Ce vrea sa insemne „trebuie sa intreaca”?
    Coresp. dvs: Uite ce e, n-ar rost sa scrii ce a mai fost scris decat daca poti sa scrii mai bine. In zilele noastre scriitorul trebuie sa scrie ceva ce n-a mai fost scris sau sa-i intreaca pe scriitorii morti.
    Mice: Care este cea mai buna pregatire pentru un scriitor?
    Coresp. dvs: O copilarie nefericita.
    Mice: Cum se poate pregati un scriitor?
    Coresp. dvs: Priveste cu atentie ce se intampla azi. Daca vom da de peste, priveste cu grija ce face fiecare. Daca te vei bucura cand pestele musca nada, adu-ti aminte exact ce anume ti-a produs acea emotie. Fie ca fost firul care a zvacnit din apa si felul in care s-a incordat ca o struna de vioara si picaturile de apa au prins sa picure de pe el, fie cum a plesnit pestele apa improscand cand a tasnit din mare. Tine minte ce zgomote ai auzit si tot ce s-a spus. Cauta sa afli ce anume ti-a produs acea emotie; ce anume te-a facut sa vibrezi. Dupa aceea asterne pe hartie ce ai simtit si fa-l pe cititor sa vada limpede si sa simta ce-ai vazut si-ai simtit si tu. Acesta e doar un exercitiu de digitatie.
    Mice: Am inteles.
    Coresp. dvs: Incearca apoi sa intri in mintea cuiva. Cand zbier la tine, incearca sa-ti inchipui ce gandesc eu si in acelasi timp ce gandesti tu despre treaba asta. Cand Carlos il injura pe Juan, gandeste-te ce se intampla in mintea fiecaruia. Nu te gandi doar la cine are dreptate si cine nu. Trebuie sa te hotarasti si sa-ti pui hotararea in practica. Ca scriitor insa nu trebuie sa-i judeci. Trebuie sa-i intelegi.
    Mice: Am inteles.
    Coresp. dvs: Acum asculta. Cand oamenii vorbesc, asculta-i cu atentie si pana la capat. Nu te gandi ce vrei sa le spui tu. Cei mai multi oameni nu te asculta deloc. Nici nu observa nimic. Trebuie sa fii in stare sa intri intr-o incapere si cand iesi sa stii tot ce-ai vazut acolo si nu numai atat. Daca acea incapere ti-a produs vreo impresie, trebuie sa stii exact ce anume ti-a produs acea impresie. Incearca sa sa faci asta ca un exercitiu. cand esti in oras, du-te in fata teatrului si observa cum se deosebesc oamenii cand ies din taxi sau din masina. Exista o mie de feluri in care poti sa te exersezi. Si intotdeauna sa te gandesti la ceilalti oameni.
    Mice: Crezi ca voi deveni scriitor?
    Coresp. dvs: Cum dracu’ sa stiu? Poate ca n-ai talent. Poate ca nu-ti dai seama cum sunt ceilalti oameni. Ai niste subiecte bune pentru cateva povestiri, numai sa le poti scrie.
    Mice: Cum sa stiu?
    Coresp. dvs: Scrie. Daca dupa cinci ani de lucru ai sa-ti dai seama ca nu faci nici doua parale, poti sa te impusti, si atunci, ca si acum.
    Mice: N-o sa ma impusc.
    Coresp. dvs: Atunci, sa vii la mine si o sa te impusc eu.
    Mice: Multumesc.
    Coresp. dvs: Esti oricand binevenit, Mice. Si acum n-ar trebui sa vorbim despre altceva?
    Mice: Ce altceva?
    Coresp. dvs: Orice altceva, Mice, prietene, orice altceva.
    Mice: Bine, dar…
    Coresp. dvs: Nici un dar. S-a terminat. Discutia despre scris s-a terminat. Gata. S-a inchis pravalia. Patronul a plecat acasa.
    Mice: Bine atunci. Dar maine vreau sa te intreb despre alte cateva lucruri.
    Coresp. dvs: Sunt convins ca o sa-ti placa sa scrii dupa ce-ai sa stii cum vine treaba asta.
    Mice: Adica?
    Coresp. dvs: Stii tu. Placere. Buna dispozitie. Sa scrii o capodopera dintr-un foc.
    Mice: Spune-mi…
    Coresp. dvs: Inceteaza.
    Mice: Bine, dar maine…
    Coresp. dvs: Desigur. In regula. Fireste. Dar maine.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s