Suntem si este

Şi stă pe marginea lumii
Mă respiră şi se lasă înspre mine
Bucle albe de nevârstă cu tânguit de tăcere
Se lasă înspre mine cu ochii de noapte fosforescentă
Cu pleoape transparente
Prin ani găuriţi de zile şi nopţi coboară
Atingere de flăcări îngheţate fără o tresărire
Cu gust de fum mi-e gâtul
Printre buze nedormite se scurg bătăile din palme ale ceasului
Ochii mă ustură de nemişcare, agăţaţi de forma ei micuţă –
În prăpăstiile lor îşi vărsă privirea
Şi se aplecă şi trece de bariera respiraţiei mele
Mă scormoneşte cu degetele prin vene
Şi le uită în sânge
Le simt cum se împrăştie în mine cu unghii şi aer
Nu se mai uită la mine deja a trecut cu privirea în spatele ochilor mei
Vede ce văd şi eu cu privirea aţintită pe cele două ghemotoace de staniol imobile
Larg deschise cu genele lipite de prezent
Gândesc cu ochii ei cum ziua îşi face loc în stomac
Mi-e frig cu ea în mine. Şi-şi face loc şi se întinde.
Curg prin mine ape uscate şi se întorc în ea
Topindu-se în noi
Şi mă încolăcesc/şte
Şi sunt
Şi este
Şi continuă să fie ea însăşi în mine –
Moartea ce se naşte fetiţă.