În lumea lumini dintre brazi
respiră sufletul prins doar de crengi uscate
valuri de soare spală liniile din palmele mele
– cărări bătute doar de mine şi de minciunile ghicitoarei –
şi împing cuvintele palide către sfârşitul liniei vieţii
spre munți
pe umărul meu drept stă o pisică ghemuită şi e de abur
vreau să deschid o uşă de care nu mai îmi e teamă
învârt cheia de mai multe ori, la nesfârşit
dar pisica nu vrea să trec dincolo
abur de pisică
Din crevase sticloase se întind degete prelungi și zgârie
se răsfiră prin iedera crescută peste trupul meu
și cu unghii de sare și de lemn desenează pe nori / peste noi cerul
