Daily Archives: 22 April 2010

Apr 22 2010

Cea mai mare carte din lume

Regele Mindon din Birmania s-a decis să lase posterității o comoară. Fiind un mare iubitor al cărților, regele a crezut că literatura este unul dintre cele mai valoroase elemente într-o societate luminată, aşa că a planificat să lase moștenire o carte. Dar nu o carte prăfuită și cu pagini îngălbenite, ci cartea care a fost lăsată urmașilor este cea mai mare carte din lume.

Regele a dorit ca această carte să ”supraviețuiască” cinci mii de ani, astfel că nu avea cum să o tipărească pe hârtie. În 1860, regele Mindon a început o construcție în Mandalay (pe atunci capitala Birmaniei), iar la baza dealului din Mandalay se află și acum cea mai mare carte din lume. Dimensiunile sale sunt cutremurătoare: cartea are 730 de ”pagode-file” și 1640 de pagini. Fiecare ”pagină” este realizată din marmură şi are în jur de o sută de rânduri inscripționate pe ea. Fiecare pagină are o înălțime de peste un metru jumătate, în jur de un metru lățime şi o grosime de 15 cm, o dimensiune care îi asigură stabilitatea.

Fiecare dintre aceste ”file” de marmură are un acoperiş propriu, iar toate cele 730 de tablete sunt aranjate în jurul unei pagode centrale, de aur – cunoscută sub numele de Pagoda Kuthodaw. Cartea în sine nu spune povestea vieţii regelui Mindon – multe persoane de obârşie regală, ar fi, fără îndoială, tentate să ofere o versiune proprie a timpului în care au trăit.

Cele două rânduri de pagode alcătuiesc, împreună, cea mai mare carte din lume, iar pagoda Kuthodaw este renumită pentru comoara sa.

Cartea conține Pail Canon, o colecție de manuscrise în tradiția budhista Theravada. Scrise pe hârtie pentru prima dată acum mai bine de 2000 de ani, Mindon a crezut că aceste manuscrise ar fi potrivite ca să devină  testamentul său.

Pentru ca cineva să își poată face o imagine completă asupra acestui incredibil ansamblu, există o machetă care cuprinde inclusiv pagoda de aur din centrul ”cărții”.

O poveste remarcabilă este și contrucția în sine. Marmura a fost extrasă de la o distanță de 50 km, fiind transportată pe râu până la Mandalay. Când lucrările au început în anul 1860, pietrele au fost inscripționate într-un atelier enorm, iar sute de călugări vârstnici au fost implicaţi în scrierea sacrei scripturi. Inițial, fiecare rând scris a fost umplut cu cerneală de aur, iar fiecare pagodă avea în vârful său o cutiuță ce conținea o piatră prețioasă. Au fost nevoie de opt ani pentru a finaliza această carte, care fost ”deschisă” publicului în 1868.

Când britanicii au invadat partea de nord a Birmaniei, în 1880, pietrele prețioase au fost furate. În anul 1890 ”Cartea” a fost restaurată, dar abia la sfârșitul secolului al XX-lea a ajuns din nou la gloria sa de odinioară, iar acum atrage turişti şi budişti din întreaga lume. Dorința regelui Mindon a fost dusă la îndeplinire, dar totuși rămâne de văzut dacă această Carte va supraviețui într-adevăr cinci milenii.

Sursa: kuriositas.com

Apr 22 2010

Soarele – Imagini NASA

În luna februarie a acestui an, NASA a lansat telescopul spațial the Solar Dynamics Observatory (SDO), care va deveni la fel de important pentru studiul Soarelui așa cum a fost și Hubble pentru stelele îndepărtate. 1.5 terrabytes pe zi sunt acum trimise la NASA, iar imaginile sunt fantastice.

Dinamica internă a soarelui a fost un subiect deosebit de intens dezbătut în ultimii ani, ridicând întrebări referitoare la cat de bine putem înţelege structura sa complexă, petele de soare, precum și erupțiile solare.

Deoarece furtunile solare pot afecta în orice moment tehnologiile, este extrem de important de știut când ne putem aştepta la un eveniment grav, care ar putea închide, de exemplu, rețelele electrice și ar întrerupe telecomunicațiile.

Sursa: NASA

Apr 22 2010

Huangshan – Muntele Galben

Podul Fairy Tale face legătura între două stânci. Sursa: flickr.com

Muntele Huangshan este un punct turistic extrem de cunoscut în lume, fiind inclus pe lista patrimoniului natural universal.  Huangshan (în limba chineză Muntele Galben) se numea în trecut muntele Yishan, pentru că pietrele muntelui sunt de culoarea neagră şi lucioasă. Dar de ce denumirea sa a fost schimbată în Huangshan? Aflați în continuare povestea sa:

Se spune că Huangdi a fost strămoşul naţiunii chineze. El şi-a câştigat, în cei peste o sută de ani cât s-a aflat la putere, dragostea poporului. Ulterior, din cauza bătrâneţii, a cedat tronul tânărului Shao Hao. Huangdi a fost plin de pasiune şi dragoste de viaţă. El nu a vrut să moară de bătrâneţe şi a decis să caute viaţa fără bătrâneţe. De aceea, a învăţat de la maeştrii daoişti Ron Chengzi şi Fu Qiugong metoda de preparare a panaceului nemuririi.

Daoismul este o religie autohtonă din China. În istorie, exista tradiţia potrivit căreia credincioşii daoişti aveau obiceiul să prepare panaceul nemuririi. Pentru însuşirea învăţăturii daoiste şi prepararea panaceului, trebuia aleasă o zonă pitorească cu munţi frumoşi şi râuri limpezi. Astfel, Huangdi şi alţi doi adepţi au pornit la drum pentru a găsi un asemenea loc.

Au căutat toate localităţile Chinei şi au ales în sfârşit muntele Yishan, situat în partea central-sudică a ţării. Aici norii sunt albi, asemenea unor eşarfe de mătase, piscurile lor sunt înalte, străpungând straturile de nori, iar văile sunt adânci. Huangdi credea că aici este locul ideal pentru prepararea panaceului.

Astfel, ei au tăiat lemne de foc, au cules plante medicinale şi au început să prepare panaceul. Munca nu s-a oprit deloc, fie că ploua sau bătea vântul puternic. Se spune că panaceul nemuririi poate fi preparat abia după 9 cicluri. Procesul era din ce în ce mai greu, dar hotărârea lui Huangdi era tot mai puternică.

După 480 de ani, au reuşit în sfârşit să prepare panaceul. Huangdi a luat puţin şi a simţit dintr-o dată că corpul său a devenit mult mai uşor, asemenea unei rândunici care urcă în aer. Părul şi mustaţa lui albă s-au înnegrit. Doar cutele pielei i-au rămas neschimbate.

Brusc printre stânci a ţâşnit un izvor roşu, cald şi parfumat. Fu Qiugong l-a rugat pe Huangdi să facă o baie în izvor. Huangdi a făcut o baie timp de 7 zile şi 7 nopţi. Pielea veche a fost înlocuită de cea nouă. El parcă se schimbase cu totul, având un obraz roşu de sănătate şi tinereţe. De atunci, Haungdi nu a mai avut grija îmbătrânirii, pentru că a fost zeificat. Iar astfel muntele Yishan a căpătat denumirea de muntele Huangshan.

Sursa: China ABC

Apr 22 2010

22 Aprilie – Ziua Pământului

În fiecare an, în data de 22 aprilie se sărbătoreşte Ziua Pământului (Earth Day), ziua în care s-a născut în Statele Unite mişcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson, în anul 1970, cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care îl arată faţă de mediu. Această zi a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetăţeni americani, în marea lor majoritate tineri şi foarte tineri. După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de ţări au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii.

Compania Google şi-a modificat, din nou, logoul pe care îl afişează pe pagina de start a motorului de căutare pentru a marca Ziua Pământului. În ultima vreme Google şi-a făcut un obicei de a marca momente speciale din istorie, schimbându-şi logoul de pe pagina de start. Recent, Google şi-a modificat logoul pentru a celebra Jocurile Olimpice de Iarnă de la Vancouver, dar şi pentru a marca ziua de naştere a scriitorului Hans Christian Andersen.

Ziua Pământului simbolizează lupta împotriva poluarii și problemelor climaterice. Spre deosebire de mai noua și deja mai populara Oră a Pământului, Ziua Pământului nu presupune o acțiune simbolică precum stinsul luminii.

La început timid, dar în ultimii ani din ce în ce mai răsunător, Ziua Pământului este marcată şi de români, prin acţiuni menite să sensibilizeze opinia publică cu privire la necesitatea protejării mediului şi a conservării resurselor naturale şi a biodiversităţii. În marile oraşe din ţară vor avea loc activităţi dedicate Zilei Pământului, campanii, marşuri, dezbateri pe teme ecologice, proiecţii de filme, expoziţii, plantări de copaci, totul fiind realizat cu un singur scop: oferirea unui viitor mai bun Terrei.