Sursa: thingssheloves.tumblr.com
Daily Archives: 27 April 2010
Pisica dvs n-ar refuza un asemenea loc de joacă
Between two worlds
Sursa: imgfave.com
Rosemonths
Sursa: img27.imageshack.us
Faces in the sand
Sursa: imgfave.com
Bebe vs Păpădie
Sursa: totallylookslike.com
Catarzan
Bodypainting – cine mai are nevoie de haine?
Picturi care seamăn izbitor cu hainele. Cine ar mai purta materialele clasice, când modelele dorite se pot desena într-un mod atât de realist direct pe piele? Picturile pe pânză deja sunt demodate 😀 Să ajungă la fel și hainele? 😛
Sursa: inquisitr.com
Hanoracul care dezvăluie starea în care te afli
Cel mai recent proiect în lumea modei este ”Mâneca Tweet”, realizat de Vanessa Sorenson. ”Mâneca tweet” este un portabil care afişează stările emoționale pe exteriorul hainei. Dacă sunteți nervos, led-ul de pe mânecă va fi de culoare roșie, iar dacă spiritele se calmează, mâneca va radia un verde ”fericit”.
Proiectul a fost conceput ca o explorare privind “modul de reţele sociale, mai exact starea de nervozitate, care poate demonstra personalitatea cuiva din lumea reală prin intermediul lumii virtuale.”
Deci, dacă se întâmplă să ridicați tonul, Tweet vă va aminti că mai trebuie să și zâmbiți din caând în când. 🙂
Sursa: fashioningtech.com
Insulele plutitoare de pe Lacul Titicaca
Insule plutitoare? Parcă ar fi vorba de un roman scris de Jonathan Swift, dar pentru oamenii Uros aceasta este viaţa de zi cu zi. Acest trib mic de indigeni din America de Sud păstrează o mare parte a unei culturi care se întoarce în timp, cu milenii în urmă şi care trăiesc cu teama de a nu fi suprimați de către alte popoare, mai puternice şi mai numeroase.
Lacul Titicaca oferă protecţie. Izolat, şi la o altitudine de peste trei mii de metri deasupra nivelului mării, lacul oferă – pur si simplu printr-o izolare relativă a acestuia (chiar şi pentru actualul și modernul Peru) – o oarecare protecţie față de o eventuală atenție nedorită. La un moment dat, un membru al acestui trib a avut ideea minunată de a folosi trestiile care cresc din belșug pe malul celui mai mare lac (în volum) din America de Sud într-un mod care să le asigure siguranța.
Stuful este suficient de maleabil încât să poată fi uscat, să se facă snop și să se înjghebeze un fel de bărci-insule care plutesc destul de bine. Cu puțină imaginație, membrii tribului Uros au văzut chiar posibilitatea originală de a se folosi de aceste bărci ca de niște domicilii, în cazul în care ar fi trebuit să părăsească urgent uscstul. Deși la început tribul număra câteva mii de membrii, acum mai sunt în jur de cinci sute de persoane care au ales să trăiască în aceleași condiții antice, făcând totuși unele concesii lumii moderne. În mod tradiţional, există pe lac patruzeci insule, dintre care o insulă mai mare, care reprezintă punctul central al comunităţii.
Insule Tortora sunt create manual, din stuf, cu multă meticulozitate, şi reprezintă un habitat în continuă dezvoltare pentru tribul Uros. Deşi stuful utilizat pentru insulă nu este la fel de migălos “ţesut” ca cel folosit pentru bărci, ”construirea” de insule reprezintă un volum de muncă enorm pentru oamenii din acest trib. Insule trebuie să aibă mai mulţi metri grosime, pentru a sprijini casele ce aparțin acestor locuitori ingenioși.
Tortora este o insulă împletită din rădăcini, care formează un strat dens (de până la doi metri grosime), în partea de sus a insulelor care se dezvoltă. ”Ancora” este asigurată de bușteni imenși care se află pe fundul lacului, iar frânghii rezistente fac legătura între acești bușteni și insule, care le asigura stabilitatea. Și totuși, stuful putrezește, iar locuitorii insulelor trebuie să îl înlocuiască în mod constant. Fiecare insula trebuie să treacă prin acest proces de cel puţin patru ori pe an – chiar și mai mult atunci când este sezonul ploios. Dar, există și o recompensă pentru toate aceste lucrări, deoarece fiecare insulă are o durată de viaţă de aproximativ treizeci de ani.
Stuful reprezintă și la propriu și la figurat fundaţia comunităţii insulei, și este important atât pentru economia tribului Uros, dar și pentru sănătate, fiind un bun medicament. Din rădăcina stufului se extrage iodul, care este folosit pentru o gamă largă de afecțiuni. Stuful se poate înfășura în jurul corpului dacă există zone dureroase, iar floarea de stuf este de asemenea folosită pentru o ceaşcă de ceai.
Ca multe culturi unice în întreaga lume, și cultura Uros este în pericol de asimilare. Cei mai mulți dintre membrii tribului Uros vorbesc aymara. Deşi numeric este un popor mic, Uros-ii par să se fi adoptat aspectelor societăţii europene, care le convine. Mulți dintre ei utilizează panouri solare pe case pentru televizorul care funcțioază alături de alte aparate electronice. Cea mai mare dintre insule are un post de radio care difuzează emisiuni timp de câteva ore pe zi, iar conceptul de educație într-un mod public pentru copii este reprezentat sub forma a două şcoli. Cu toate acestea, cultura Uros trebuie păstrată, iar una dintre cele două școli oferă în întregime învățături tradiţionale.
O bucătărie modernă nu există pe insulă, dar apare întrebarea: cum pot găti locuitorii acestor insulițe făcând un foc ce le-ar putea distruge domiciliile? S-a găsit o soluție și pentru această necesitate: se adună o gramadă de pietre destul de mare pentru a se face foc în vârful său, fără să existe vreun pericol de a incendia insula.
O altă întrebare este cum își asigură acest trib iginea insulelor? Sunt totuși câteva sute de persoane care trebuie să răspundă chemării naturii. Membrii tribului Uros s-au gândit și la acest aspect și au meșterit insulițe mult mai mici, chiar în imediata apropiere a insulei pe care locuiesc, iar acestea sunt folosite doar în acest scop. Deşeurilor sunt absorbite de stuf şi servesc viitoarelor recolte.
Economia tribului trebuie susținută prin atragerea a unui număr cât mai mare de turiști care să fie interesați de vizitarea acestor insule unicat. Mai multe familii au câte o cameră de oaspeți rezervată celor care doresc să rămână peste noapte, iar pentru turiști există și un dans tradițional, dar și un veșmânt tradițional pe care oaspeții sunt invitați să îl poarte cu această ocazie specială.
Sursa: kuriositas.com
Monday Morning – The Happiest Elephant
Sursa: designcrushblog.com
Mini-room
Sursa: architectureblog.tumblr.com
Cum te îmbolnăvești testând cosmetice
Am găsit un articol foarte interesant în Gândul, Cum te îmbolnăveşti testând cosmetice. Și este bine de reținut.
Înainte de a cumpăra un produs cosmetic, cel mai adesea rujuri sau creioane dermatograf, femeile testează produsele, fără a se gândi nici măcar o secundă la riscul la care se expun. Un studiu realizat de cercetătorii de la Colegiul Medical Jefferson din Pennsylvania arată că majoritatea testerelor de la raioanele de cosmetică sunt contaminate cu Escherichia coli (E.coli), bacterie ce poate cauza infecţii, sau cu alte microorganisme periculoase pentru sănătate.
Potrivit dr. Elizabeth Brooks, coordonatorul studiului, mostrele analizate conţineau pe lângă E.coli, care provoacă adesea crampe stomacale, dar sunt şi situaţii în care este fatală, diferiţi stafilococi şi streptococi, care cauzează infecţii.
Prof. dr. Anca Zbranca, medic dermatolog, atrage atenţia asupra acestor tipuri de mostre, deoarece microbii şi virusurile se transmit cu uşurinţă de la o persoană la alta. “Rujurile, mascara, creioanele dermatograf trebuie încercate pe mâini, în niciun caz pe buze sau în zona ochilor, deoarece aceste părţi ale corpului sunt extrem de sensibile. Buzele şi pielea din zona ochilor au microfisuri în care pot pătrunde microbii, iar astfel apar infecţiile”, explică prof. dr. Zbranca. Medicul dermatolog recomandă ca zonă de testare mâna, deoarece aceasta reprezintă o barieră împotriva microbilor.
Produsele cosmetice care conţin grăsimi, de genul rujului, sunt un mediu propice pentru dezvoltarea ciupercilor şi a microbilor. “Dacă persoana dinaintea noastră a testat un ruj şi avea herpes, a doua zi ne vom trezi şi noi cu unul. La nivelul ochilor pot apărea conjunctivitele şi herpesul ocular, afecţiuni destul de grave”, adaugă dermatologul. Medicul completează că acest tip de afecţiune apare la 24 de ore de la folosirea unei mostre contaminate.Potrivit specialiştilor, 72 la sută dintre femeile intervievate nu-şi spală niciodată bureţeii sau pensulele pentru aplicat fardul. “Pensulele de fard trebuie spălate la câteva zile, iar pensula de ruj zilnic, pentru a preveni apariţia infecţiilor”, afirmă prof. dr. Anca Zbranca.
You must be logged in to post a comment.