Lacul Scheletelor din Roopkund, India

În anul 1942, un pădurar englez din Roopkund, India, a făcut o descoperire alarmantă. La o altitudine de 5000 de metri deasupra nivelului mării, într-o mică vale, se afla un lac plin de schelete. Datorită încălzirii vremii, gheața se topise, iar mai multe schelete au apărut la suprafața apei. Ceva oribil se întâmplase. Imediat s-a presupus că acest fapt s-a petrecut în timpul războiului, iar scheletele aparțineau unor soldați japonezi, care s-ar fi rătăcit în India. Guvernul britanic s-a temut de o ofensivă a japonezilor și a trimis imediat o echipă de anchetatori. În urma unei examinări rapide, s-a constatat că oasele nu aparțineau soldaților japonezi, aceștia fiind mai mici de înălțime.

Prin anii 1960 se ştia doar că oasele erau destul de vechi, părul, carnea şi oasele conservându-se destul de bine datorită aerului uscat și rece, dar nu se putea estima perioada când acest incindent groaznic a avut loc. Nimeni nu avea nicio idee despre ce ar fi putut să-i ucidă pe cei 300 de oameni care se aflau în această vale. Multe teorii au fost lansate, precum epidemii, alunecări de teren sau chiar un suicid ritualic.

Cu toate acestea, o expediție trimisă în India în anul 2004, pare să fi elucidat în cele din urmă misterul. Răspunsul este mai ciudat decât s-ar fi putut aștepta cineva.

După cum s-a dovedit, toate scheletele datau din secolul al IX-lea. Bazându-se pe probe ADN, specialiștii au descoperit că au existat două grupuri, unul mai mare, format dintr-un trib al cărui membrii erau înrudiți, și un al doilea, mai mic, format dintr-un grup de localnici, probabil angajați ca ghizi. Inelele, suliţele, pantofii de piele și ciomegele de bambus găsite de experţi au dus la concluzia că cele 300 de persoane erau în trecere prin acea vale, în urmă cu 1200 de ani. Și totuși cum și-au pierdut viața toți acești oameni?

Moartea a survenit pentru toți în același mod – datorită loviturilor la cap. Fisurile scurte și totuși adânci, descoperite în cranii, păreau a fi rezultatul loviturilor cauzate nu de arme, ci de ceva rotunjit.

Victimele aveau răni nu numai la cap, ci și pe umeri, de parcă loviturile ar fi venit de undeva de sus.

Printre femeile himalayene există un cântec tradițional. Versurile descriu o zeiță “care s-a înfuriat pe străinii care i-au profanat sanctuarul ei montan, încât ea a trimis ploaie cu moarte asupra lor, aruncând cu grindină tare ca fierul “. După mai multe cercetări, s-a ajuns la aceeași concluzie: toți cei 300 de oameni au murit din cauza unei furtuni violente cu grindină. Prinşi într-o vale în care nu au avut unde să se adăpostească, acești călători au fost uciși de o grindină de mărimea unei mingi de cricket, – “tare ca fierul” – care le-a provocat călătorilor o moarte subită și bizară.