Sursa: my-funspace.com
Daily Archives: 31 May 2010
Funny animals
O pasăre inteligentă care se comportă exact ca un pescar
Acest videoclip a uimit oamenii de știință din întreaga lume: pasărea, un stărc verde, procedează la fel ca un om care vrea să prindă pește: ademenește peștii cu bucățele de pâine. Rezultatul? Priviți!
Fan iPOD? Corect!
Sursa: funcage.com
Opere de artă din praful de pe geamurile mașinilor
Cele mai frumoase pârtii de ski
Fotoliul care respiră
…Și se transformă în funcţie de forma corpului persoanei care se așează pe el.
Wu Yu-Ying, ”vinovată” de această invenție, este o tânără designer din Taipei, Taiwan.
Wu Yu-Ying a conceput un fotoliu din spumă perforată care seamănă cu un cub, dar când cineva se așează pe el, imediat acesta ia forma unui fotoliu confortabil, în funcție de greutatea celui care se așează pe el, fără să existe vreun mecanism special.
Sursa: incredibleworld.net
Turnip Rock – un colț de paradis
Foto Burj Dubai – Cea mai înaltă clădire din lume
Cel mai înalt zgârie-nori din lume are o înălțime de 818m, a fost inaugurat în acest an și include 57 de lifturi, 1.044 de apartamente, 49 de etaje de birouri, precum și un hotel. Imobilul, despre care se afirmă că a costat un miliard de dolari, poate fi văzut de la aproape 95 de kilometri distanță.
Sursa: piccaz.com
Trei
Trei zile am stat cu mâna la gură, privind-o cum pleacă
Dar nu m-am pus înaintea ei, n-am atins-o.
I-am deschis ușa, i-am cărat bagajele și i-am făcut semn cu mâna.
Spre seară, în jurul meu am început să se miște,
să zboare obiecte
și pereții să-și desfacă umerii, gura.
Și m-am văzut pe mine, din prima zi,
Sprijinit ca un leu de pieptul ei pulsând, peste care asfințea soarele.
Ierburi înalte urcau pe scări, sub pat și pe brațe
ne strâgeau fața, ne trăgeau în pământ.
Am închis ochii, i-am rostit numele și am alergat cu ea sub pământ.
A doua zi, i-am desfăcut mâinile, deget cu deget,
I-am desfăcut picioarele, gura, umerii, coastele
Și m-am culcat peste ea, privind-o în ochi.
Eram plin de pământ, iar dacă vorbeam
Din gură se rostogoleau lângă pat bulbi de iarbă.
În ultima zi, a coborât din pat, înfășurată în pânză,
O văd aproape să iasă și-i fac semn cu încredere.
Ea strigă atunci către mine:
“Te văd înaintea mea și-ți fac semn să oprești!”
Dar strigă atât de puternic încât gura ei rămâne închisă.
În jurul meu, totul se depărta, se mișca înapoi, ca niște tentacule de țărână.
Nu am ridicat din umeri, n-am zâmbit și n-am râs
Am ținut doar ochii deschiși, cât am putut.
Podeaua lucea, proaspăt spălată.
You must be logged in to post a comment.