Fulguritul și Paratrăsnetul cascadelor

În mod normal se crede că fulgerele nu lovesc munții, dar uneori se poate întâmpla și așa ceva, și chiar destul de des.

De obicei fulgerele ”preferă” copaci, oameni, clădiri şi obiecte mari din metal (care sunt conductoare foarte bune) dar pot lovi în nisip, noroi, stânci, pe scurt oriunde există o diferenţă electrică suficient de puternică pentru a provoca un asemenea impact.

Când fulgerele lovesc în nisip sau anumite tipuri de pietre, se creează adevărate sculpturi.

Trăsnetele sunt atât de fierbinți încât nisipul în care se descarcă se topește și se transformă în sticlă, iar astfel se formează fulgurites. Urmele fulgerelor pietrificate apar în cuarț sau siliciu, pot avea până la 5 m lungime și până la 15 m adâncime. Căldura extremă şi presiunea formează un mineraloid denumit Lechatelierite, care apare și în cazul impactului unui meteorit sau al exploziilor atomice.

Pe muntele Thilesen, în vârful unui vulcan stins din zona Oregon High Cascades, se află o stâncă ce atrage fulgerele, iar din cauza aceasta este denumită ”Paratrăsnetul cascadelor”. În acest caz, deoarece fulgerul pătrunde mult mai greu prin piatră, el formează o pojghiță sticloasă în partea superioară a stâncii, cunoscută sub denumirea de fulgurite exogenic.

În apropierea unui vârf din Muntele Thilesen, organizația US Geological Survey  a marcat locul unui fulgurit notabil, o rocă în care au rămas întipărite linii negre și sticloase.

Sursa: atlasobscura.com