”La fiecare proiect am luat pe cineva care să aibă asupra noastră o mângâiere duhovnicească”

Interviu cu Șerban Cristian, autor de carte religioasă și editor – Editura Cristimpuri, momentan singura editură ortodoxă din România, care îi are ca target pe cei mici, copii și adolescenți.

Cum v-ați decis să inițiați acest proiect?

Înainte de vârsta de 33 de ani am cochetat cu muzica rock, am avut alte pasiuni, dar la un moment dat a venit o trezire chiar prin intermediul unor cărți dohovnicești, cum ar fi colecția ”Ne vorbește Părintele Cleopa”. Aparent, sunt niște cărți simple, dar sunt totuși niște cărți foarte profunde. Și chiar în urma unor povestioare adresate copiilor, zic eu, că m-am trezit. Am simțit imboldul să urmez și o Facultate de Teologie, timpul s-a scurs foarte repede, acum sunt masterand, anul II la Teologie, probabil că o să fac și un doctorat, am publicat vreo nouă cărți și cam toate s-au vândut până acum.

Cine v-a susținut în aceste proiecte?

Cine altul decât Dumnezeu? Dar la fiecare proiect am luat pe cineva care să aibă asupra noastră o mângâiere duhovnicească,  – la ultimele cărți au fost părinții de la Muntele Athos, de la Schitul Lacu – este un schit românesc – și acolo am luat legătura cu un ieroschimonah (acesta este gradul monahicesc) și ne-au ajutat, adică ne-au corectat textele, să nu facem greșeli de dogmatică ș.a.m.d.

Patriarhia v-a sprijinit în aceste proiecte?

Nu, din păcate, nu. Normal ar trebui să ajungem și la Patriarhie. Dar, ca să spunem lucrurilor pe nume, cartea dohovnicească sau cartea religioasă, are un fel de embargou din partea Patriarhiei.

Embargou? Din ce cauză?

Deoarece este considerată carte neortodoxă – orice apare de la alte edituri și nu are binecuvânatare de la Preafericitul sau Înaltpreasfințitul, în cazul în care ții de o Episcopie. Demersul pentru a obține o aprobare este foarte anevoios, asta înseamnă să stai vrei 8-9 luni până îți dă sau nu o aprobare. În cazul meu, scoțând de exemplu, anul trecut, cartea 2012, la o lună după ce a apărut filmul și la câteva săptămâni după ce s-a făcut acea vâlvă, dacă aș fi așteptat binecuvânatarea și aș fi urmat toată procedura, ar fi însemnat să scot o carte despre 2012 probabil în 2013. Oricum, vom urma calea aceasta, deoarece ne este indicată – ”Veniți la mine, că poate veți obține binecuvântarea”. Aceasta este o problemă cam delicată pentru noi. Dar la fiecare proiect am luat pe cineva care să se îngrijească de respectivul proiect. La ultima cărticică, cea cu ”Tatăl nostru”, am avut alături de noi pe profesorul universitar doctor Valentin Gruescu, un om extraordinar, un dirijor cunoscut în toată țara și sunt sigur că și peste hotare. Vom încerca să venim pe piață cu aceste produse multimedia tocmai în ideea aceasta, că toată lumea spune că nu se mai citește în ziua de azi.

Am văzut că aveți cărțile și în format electronic.

Mulți au zis că stai, frate, că abia s-a trecut de la format de casetă la CD. N-aș fi de acord, pentru că toată lumea are acum un calculator acasă. Produsele noastre nu vorbesc neapărat despre elementul liturgic, nu introduc omul într-o lume a dogmaticii, într-o lume a filosofiei religioase, ci sunt pe înțelesul tuturor. Se referă la moralitate, la lăcomie, la mânie, la cum să fii bun – sunt aspecte morale în special.

Cărțile au căutare?

Părerea mea este că da. Noi avem un proiect extrem de puternic, ce se numește ”Filocalia pentru copii și tineri” (filocalia – dragoste de frumos). ”Filocalia” a fost tradusă de Părintele Stăniloaie în 12 volume și sunt convins că, la rândul său, Părintele când a început să traducă în anii 1940, cartea a fost nebăgată în seamă, iar acum este cea mai iubită carte a Ortodoxiei și cea mai cunoscută. Cred că peste vreo 20 de ani – dacă ne dă Dumnezeu sănătate –  să facem această Filocalie pentru copii, la fel se va vorbi și despre ea în termeni la superlativ și mai puțin despre autorul Cristian Șerban. Practic noi, din Filocalia mare, ca să o denumim așa, a Părintelui Stăniloaie, am extras pasaje care ne-au plăcut din Sfinții Părinți, pasaje mai greoaie, într-un limbaj arhaic, filosofic și le-am transpus din română în română, pe limbajul tinerilor, adolescenților. A fost un șoc la un moment dat – cum adică Filocalia pentru copii? Dar uite că se poate. Din anumite citate, am creat niște povestiri, am avut surpriza, de exemplu, zilele acestea, să aflăm că la un Radio Ortodox din Episcopia Severinului, povestirile noastre sunt citite la radio și există o comunitate de ascultători online, cam 10.000 de ascultători, ceea ce mie mi s-a părut fenomenal. Acolo există un părinte care are un har extraordinar al lecturii. Și chiar dacă nu ne-am cunoscut, el ne promova poveștile; s-a format o conexiune, în mod sigur Dumnezeu a lucrat la treaba aceasta. Și nu este singurul exemplu. Filocalia este o carte pe care trebuie să o citești în intimitatea căminului tău, ea se adresează sufletului. Noi pe unde mergem nu țipăm în gura mare, nu agresăm pe nimeni, stăm cuminți în banca noastră, și sunt sigur că așa, cu pași mărunți, se va auzi de produsele noastre.

Am înțeles că doriți să ajutați cu cărți copiii din centrele de plasament.

Da, vrem să dezvoltăm și o componentă de acte de caritate. Am auzit că în Basarabia cartea duhovnicească este foarte căutată și am vrea să trimitem cărți pentru basarabeni. Noi, aici în România, suntem saturați de carte duhovnicească, nu ne mai trebuie, dar dincolo este o foame atât de mare, încât unii își permit să ducă aceste cărți pe care le vând acolo cu preț triplu. Sau am înțeles că mai există un aspect, că sunt confiscate la vamă. Nu poți să treci, ca basarabean chair, cu orice carte vrei tu, nu poți să treci cu un număr mai mare de cărți. Dacă ai mai mult de 3 – 5 cărți  le confiscă la vamă. Știu despre acest aspect pentru că eu vrut să colaborez cu basarabeni și se știe că ajunge greu la ei cartea duhovnicească. Iar ei își doresc să aibă cărțile pe care le avem noi, mii de cărți religioase pe care se pare că nu le mai apreciem. După anii 1990, a fost o emulație, un fior dohovnicesc ne-a cuprins pe toți, ce bucurie mare, toată lumea își dorea să aibă cărți religioase în casă, acum le avem și nu știm să le mai apreciem. Poate că apar și unele cărți slabe și pe de o parte acea reacție a Patriarhiei poate că este normală. Adică poate nu sunt traduceri bune și trebuie o mare atenție când traduci Sfinții Părinți, deoarece există pericolul ca mesajul să ajungă la cititori distorsionat. Deci, pe de o parte, au dreptatea lor cei de la Patriarhie.

Cărțile vor putea ajunge în școli?

Așteptăm acum luna septembrie, dar și acolo avem piedici – nu mai veniți, că și pe ale noastre abia le cumpără. Dar noi nu ne lăsăm, pentru că suntem extrem de ambițioși și vom continua să mergem pe linia acesta.

Vă doresc mult succes și vă mulțumesc pentru interviu.

Și eu vă mulțumesc.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s