Locuințele hobbiților, ocupate în prezent de oi

Stăpânul Inelelor este un film foarte cunoscut în întreaga lume și la fel și locuințele hobbiților din trilogie. Dar acum, când filmările s-au terminat, casele hobbiților sunt folosite de o fermă din apropiere, mai precis de oi. Filmările au fost făcute în apropierea satului Matamata din Noua Zeelandă, iar peisajul este absolut fermecător.

Continue reading

Incendiile din Rusia sunt pe cale să provoace fum radioactiv

Ca şi cum lucrurile în Rusia nu ar fi suficient de apocaliptice, cu  temperaturi ce nu s-au înregistrat niciodată în ultimii 1000 de ani şi emisii de fum nociv provenite din incendiile de pădure, există acum pericolul ca incendiile să ajungă în zona în care a avut loc dezastrul nuclear de la Cernobâl în urmă cu 24 ani, iar nori de fum radioactivi să fie trimiși în atmosferă.

Mai multe incendii au fost înregistrate în zonele contaminate din vestul Rusiei, inclusiv în trei zone iradiate puternic din regiunea Briansk, conform unui comunicat dat publicității marți de organizația Greenpeace Rusia.

“Incendiile din aceste teritorii vor conduce fără îndoială la o creştere a radiaţiilor”, a declarat Vladimir Chuprov, şeful programului de energie al Greenpeace Rusia. “Fumul, dar și urme radioactive se vor răspândi. Totul depinde acum de forţa vântului.”

Funcţionari din Serviciul de Protecție al Pădurilor din Rusia Federală au confirmat faptul că incendiile au ajuns marți în zonele contaminatest și şi-au exprimat temerile că ar putea creşte şansele ca fumul radioactiv să fie purtat de vânt în zonele populate.

Nu este clar ce fel de riscuri pentru sănătate ar putea provoca radiaţiile, sau în ce măsură se răspândesc particule radioactive zilele acestea în timp de flăcările devorează întreaga Rusie, iar sate întregi și chiar orașe sunt acoperite de o pătură densă de fum.

Pericolul provine de la rezidurile radioactive, care încă acoperă suprafețe mari din Ucraina, Belarus şi Rusia, ca rezultat al exploziei reactorului nr 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobâl din data de 26 aprilie 1986, care atunci se afla în Republică Sovietică Ucraina.

“În urma catastrofei ce s-a produs la Cernobal, aceste zone erau îmbibate de substanțe radioactive”, a declarat Aleksandr Nikitin, director al biroului Bellona din Sankt-Petersburg, un grup internaţional de mediu. “Acestea au contaminat copacii si iarba”, a mai spus Nikitin. “Acum, când sunt asemenea incendii, toată această radioactivitate, împreună cu fumul se propagă spre alte teritorii, inclusiv în zonele populate, unde oamenii vor respira smogul creat.”

În prezent, guvernul rus este criticat pentru operaţiunile sale de manipulare a incendiilor, care au provocat moartea a peste 50 de persoane și pagube de zeci de milioane de dolari, iar informaţiile oficiale puse la dispoziţie despre ameninţarea radioactivă sunt extrem de puține.

Ca răspuns la declaraţia organizației Greenpeace Rusia de marţi, Ghenadi Oniscenko, președintele medicilor din Rusia, a minimalizat pericolul: “Nu este nevoie să fie semănată panică”, a aformat Onişcenko pentru agenţiei de ştiri Interfax. “Totul este bine.”

Rusia are o istorie de dezastre naționale ”camuflate”, o moştenire a erei sovietice. A fost nevoie de zile întregi pentru guvernul sovietic să informeze oamenii de explozia de la Cernobîl, lăsând mii de persoane să fie astfel expuse la radiaţii mortale.

Nimeni nu spune că radioactivitatea provocată de incendiile de pădure din acest an ar putea atinge amploarea catastrofei de la Cernobâl. De fapt, oamenii de ştiinţă au afirmat cu mulți ani în urmă că incendiile în zonele contaminate au potenţialul de a răspândi materiale radioactive în cantităţi mici.

“Exista un pericol real provocat de incendiile de păduri din zonele radioactive şi acest lucru a existat dintotdeauna,” a spus Andrei S. Kotov, director al unei filiale al serviciului de protecție a pădurilor din Rusia, din Kaluga, o altă regiune din vestul Rusiei contaminată cu radiații provenite de la Cernobâl.

Kotov a mai precizat că schimbările survenite în serviciul forestier din ultimii ani a dus la reducerea resurselor şi a personalului, ceea ce face mai dificilă identificarea rapidă a incendiilor și stingerea lor în zonele periculoase, precum și limitarea cantităților de particule radioactive eliberate în aer.

Serviciul de protecţie al pădurilor a identificat şapte regiuni din Rusia unde zeci de incendii pustiesc zone contaminate, în special în regiunea Briansk din vestul Rusiei, care a fost una dintre cele mai puternic contaminate de dezastrul de la Cernobîl.

Un purtător de cuvânt al Ministerului pentru Situaţii de Urgenţă a declarat că această regiune, în care trăiesc peste un milion de oameni, este zona cea mai puțin afectată de incendiile din acest an şi că pompierii țin incendiile sub control.

Dar ploile lipsesc din previziunile meteorologilor pentru săptămâna viitoare, așa că există mari șanse ca noi focare de incendii să izbucnească.

“Că au loc incendii în aceste teritorii este o realitate și așa va ramane. Trebuie să te obişnuieşti cu ea” a mai declarat Andrei S. Kotov.

Sursa: The New York Times

Mănăstirea Vardzia – mănăstire în stâncă și fortăreață

Sălile subterane din ”Regina Muntelui ” au fost săpate în stâncă solidă, iar Vardzia pare desprinsă direct din ”Stăpânul Inelelor”. Dar în realitate este o peşteră-palat-mănăstire construită nu de pitici – cum s-ar putea crede, ci de georgienii din Caucaz pentru regina lor, Tamar.


În situaţii disperate oamenii sunt obligați să realizeze fapte de dimensiuni mitice. Astfel că, în anii 1100, regatul medieval din Georgia a fost nevoit să reziste atacului hoardelor mongole, cel mai devastator atac pe care l-a văzut vreodată Europa. Regina Tamar a ordonat construirea acestui sanctuar subteran în anul 1185, iar săpăturile au început în versantul muntelui Erusheli, situat în partea de sud a ţării, în apropierea oraşului Aspindza.

Când cetatea din stâncă a fost gata, număra 13 nivele, iar în incinta ei erau 6000 de apartamente, o sală a tronului şi o biserică mare, cu un turn-clopotniță extern. Se presupune că accesul în cetate se făcea numai printr-un tunel ascuns al cărui intrare era aproape de malul râului Mtkvari. Panta muntelui a fost acoperită cu terase fertile, potrivite pentru cultivare, și pentru care a fost proiectat un sistem complex de irigaţii. Cu o astfel de apărare, naturală şi artificială, cetatea părea de necucerit.


Din păcate, zilele glorioase ale Vardziei nu au durat foarte mult. Deşi oferea siguranţă din partea atacurilor mongole, natura a fost vitregă cu cetatea. În 1283, doar la un secol de la construcţia sa, un cutremur devastator a rupt literalmente muntele. Cutremurul a spulberat panta muntelui şi a distrus mai mult de două treimi din oraş.


În ciuda acestui fapt, o comunitate a mânăstirii a rezistat până în Continue reading