Trenul Orient Express în gara Sinaia

O dată pe an are loc acest eveniment – cel mai cunoscut tren din Europa, Orient Express – a oprit astăzi în gara din Sinaia, urmând ca tot astăzi să ajungă și în București. Trenul parcurge ruta Paris – Istambul, dar la întoarcere – pe data de 5 septembrie – va reveni în Sinaia. Pentru cine dorește să călătorească în cel mai luxos tren din lume și să străbată această distanță în condiții speciale, trebuie să plătească un bilet al cărui cost variază între 7000 și 7.500 de euro. Pasagerii din Orient Express au făcut un scurt popas de două ore, aceștia urmând să viziteze atât Castelul Peleș, cât și Mănăstirea Sinaia, întâmpinați fiind la sosire de către fanfara militară.

Primul tren Orient Express a fost pus în circulație la data de 5 iunie 1883 și a unit Parisul de Constantinopole prin Nancy – Strasbourg – München – Viena – Budapesta – Szeged – Jimbolia -Timișoara – Caransebeș – Varciorova – Craiova – Piatra Olt – Pitești – București – Giurgiu – Smarda (2.627 km)

Un vagon din acest tren (3425) era folosit în garnitura de tren a regelui Carol al II-lea, iar regele Boris al III-lea al Bulgariei, un împătimit al călătoriilor cu trenul, obişnuia să conducă el însuşi întreaga garnitură. Cele două războaie mondiale şi avântul celorlalte mijloace de transport în perioada postbelică au dus la declinul acestui tren. El a fost suspendat de câteva ori, iar în 1977 a fost scos din circulaţie. A fost repus în funcţiune în 1982, după ce vagoanele au fost restaurate şi modernizate.  În timpul regimului comunist, a fost interzisă circulaţia acestui tren prin România. Ruta Paris – Istanbul a fost reluată în 1998, iar de atunci, an de an, Orient Express trece prin România şi opreşte doar în Bucureşti şi Sinaia. 84 de turişti au pornit, în acest an, de la Paris spre Istanbul, alături de cei 40 de membri ai echipajului în cele 16 vagoane ale trenului. Deşi Orient Express a fost construit pentru 200 de călători, doar 100 de persoane îşi pot face rezervare pentru asemenea croazieră feroviară de lux.

Peștera Waitomo – Peștera licuricilor

În anul 1887, inspectorul englez Fred Mace și căpetenia maori locală Tane Tinorau au decis să exploreze Peşterile Waitomo din Noua Zeelandă. Tinorau şi Mace au pătruns în peșteră cu o plută micuță, navigând pe firul apei care cobora în subteran, ghidați fiind de lumânările pe care le aveau asupra lor.

În mijlocul întunericului, au observat formațiuni de luminițe împrăştiate pe deasupra capetelor lor. Mii de larve strălucitoare, suspendate paşnic de tavan, formau un cosmos bioluminescent magnific.

Licuriciul este un nume dat generic pentru larvele bioluminescente din specii diferite. Larvele licuriciului – Lampyridae, larvele unei specii de gândac Phengodidae, precum şi cele ale Arachnocampei – o specie de ţânţar -ciupercă – toate se întâlnesc aici. În special ţânţarii-ciupercă pot fi găsiți în număr masiv în peşterile Waitomo. Larvele ţânţarului – ciupercă se agață de pereţii de stâncă şi vânează prin șirurile lungi de mucus lipicios. Iar când sunt văzuți în colonii mari sunt cu adevărat uluitori.

Cei doi bărbaţi au fost foarte încântați de descoperirea făcută și au revenit de mai multe ori pentru a continua explorările. La un moment dat, Tane Tinorau a găsit