Peștera Waitomo – Peștera licuricilor

În anul 1887, inspectorul englez Fred Mace și căpetenia maori locală Tane Tinorau au decis să exploreze Peşterile Waitomo din Noua Zeelandă. Tinorau şi Mace au pătruns în peșteră cu o plută micuță, navigând pe firul apei care cobora în subteran, ghidați fiind de lumânările pe care le aveau asupra lor.

În mijlocul întunericului, au observat formațiuni de luminițe împrăştiate pe deasupra capetelor lor. Mii de larve strălucitoare, suspendate paşnic de tavan, formau un cosmos bioluminescent magnific.

Licuriciul este un nume dat generic pentru larvele bioluminescente din specii diferite. Larvele licuriciului – Lampyridae, larvele unei specii de gândac Phengodidae, precum şi cele ale Arachnocampei – o specie de ţânţar -ciupercă – toate se întâlnesc aici. În special ţânţarii-ciupercă pot fi găsiți în număr masiv în peşterile Waitomo. Larvele ţânţarului – ciupercă se agață de pereţii de stâncă şi vânează prin șirurile lungi de mucus lipicios. Iar când sunt văzuți în colonii mari sunt cu adevărat uluitori.

Cei doi bărbaţi au fost foarte încântați de descoperirea făcută și au revenit de mai multe ori pentru a continua explorările. La un moment dat, Tane Tinorau a găsit o intrare ce a rămas intrarea folosită de turiștii din întreaga lume până în ziua de astăzi.

Vizitarea peșterii a început în anul 1889, când căpetenia Tinorau împreună cu soția sa au inițiat excursii pentru turiști. În ziua de azi, mulți dintre ghizii peșterii sunt descendenţi ai lui Tinorau și ai soției sale, iar țânțari -ciupercă, cu lungile lor siruri de mucus lipicios, creează încă o imagine feerică.