Să nu pui condiții iubirii tale

Am aflat de curând că am primit o leapșă de la Energia Nouă. Îi mulțumesc pentru leapșă deoarece, fiind prinsă zi de zi în vârtejul cotidianului, mi-a oferit acum câteva clipe de răgaz.

Să nu pun condiții iubirii mele… Și de ce oare aș face-o? Iubirea este prin definiție necondiționată. Iubirea nu are nevoie de îngrădire, de limite, de cerințe… pentru că pur și simplu nu ar mai fi iubire. Dacă cineva ar pune condiții, ar însemna că o consideră o afacere, un contract. Dragostea nu înseamnă aprobări, limitări, puncte bifate pe o listă mai mult sau mai puțin vizibilă. Se mai spune că dragostea e oarbă. Și în cazul acesta de ce ar pune cineva condiții?

Iubirea adevărată nu cere condiții. Niciodată. Atunci când o lumânare arde, nu o condiționezi. Lași flacăra ei să ardă liberă, o lași să mângâie cu lumina și cu umbrele ei nesigure perdelele dintr-o cameră întunecată. Dacă vrei să o condiționezi, o poți prinde între degete, dar te va arde și se va stinge… Va muri.

Iubirea la fel. Flacăra poate fi condiționată și dacă sufli ușor spre ea, fără să o stingi. Dar îi schimbi menirea. Flacăra trebuie să ardă drept, la fel și iubirea. Flacăra nu trebuie să fie condiționată de buze, dragostea nu trebuie să fie condiționată de vorbe. Iubirea trebuie lăsată să ardă nestingherită, să fie flacără în culcușul pe care fiecare dintre noi îl poartă în sufletul său.

Datorită faptului că nu am vrut să fac o selecție în blogroll, am rugămintea ca cine a citit aceste rânduri și dorește să preia leapșa, să își spună părerea pe blogul personal, fiind liber să pună sau nu condiții iubirii sale.