Descoperită în anul 1989, această peșteră din jungla rezervației naturale Tapir Mountain este accesibilă doar după multe ore parcurse cu jeepul plecând din San Ignacio, Belize (America Centrală), și încă o oră de mers pe jos străbătând jungla și râuri. Aceasta este calea de acces în peștera Actun Tunichil Muknal sau pe scurt ATM. Pentru a ajunge în peșteră trebuie să înoți în interiorul său, iar apoi trebuie parcurs un alt kilometru prin albia râului.
Parcurgând încă un kilometru jumătate prin interiorul peșterii, după ce se trece de niște bolovani gigantici și câteva caverne, din care una cunoscută sub numele de ”Catedrala”, se ajunge în partea din spatele a peșterii unde au fost descoperite câteva schelete, victime ale sacrificiilor ritualice făcute de către maiași pentru zeii lor în urmă cu peste o mie de ani.
Victimele sacrificiilor erau atât copii – cel mai mic în vârstă de un an – cât și adulți. Patru dintre schelete sunt copii cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani, înghesuiți în crevase și mici nișe. Alte schelete aparțin unui copil de 7 ani și al unui adoloscent de 15 ani – care se pare că au fost legați unul de celălalt înainte de a muri – altul de 20 de ani; restul adulților aveau vârste între 30 și 45 ani. Multe din scheletele mai tinere poartă urme de deformare craniană – așa numitul skull shaping – conferind astfel capetelor o ușoară formă alungită și stranie.
Aproape toate victimele și-au pierdut viața în urma unei traume fizice la nivelului capului, unele dintre ele având craniul zdrobit în întregime. Este extrem de dificilă precizarea datării exacte a vârstei scheletelor datorită cimentării lor în calcitul ce formeaza podeaua peșterii, dar cum majoritatea resturilor de oale de lut care au fost descoperite în apropierea lor provin din anii 700 și 900, perioada în care victimele au fost sacrificate poate coincide cu acești ani.
Mai departe în peşteră se află cel mai faimos dintre toate aceste schelete Maya, scheletul unei fete în vârstă de 18 ani, cunoscută sub numele de “Fecioara de Cristal”.
Scheletul este unic din punct de vedere al poziţionării sale, dar și prin faptul că două dintre vertebre sunt zdrobite. Din acest motiv cercetatorii sunt de părere că tânăra a murit într-un mod deosebit de violent şi apoi a fost aruncată în peșteră, unde a și rămas pentru ultimii 1000 de ani. Scheletul a stat atât de mult în peșteră încât s-a calcifiat complet, iar oasele au ajuns să aibă din această cauză un aspect grunjos, strălucitor, de unde și numele de Fecioara de Cristal.
Nu se cunosc exact circumstanţele în care au fost făcute sacrificiile, deşi unii cercetatorii cred că au fost făcute pentru a mulțumii zeului ploii Chac sau zeului lumii de sub pământ. O altă teorie susţine că oamenii care și-au pierdut viața acolo au fost considerați a fi vrăjitori (chiar și în cazul în care ei ar fi suferit de boli mentale sau fizice) iar prin faptul că au fost lăsați neîngropaţi în peşteră, spiritele lor ar fi rămas captive acolo.
Obiectele descoperite în peșteră includ vase de ceramică şi formaţiuni ale peșterii sculptate de mayași sub formă de reprezentări umane, dar şi de animale. Aici se găsește și specia Amblypygi sau ”păianjenul cu bici” (asemănător cu scorpionii), dar și alți păianjeni agresivi.
Din cauza inaccesibilităţii peșterii, dar şi al procesului de calcifiere, multe oseminte s-au păstrate intacte şi foarte puţine au fost mișcate din locul lor de când au fost descoperite – pe vremuri, unele obiecte fiind jefuite.
Într-o ţară care este cunoscută pentru neprotejarea patrimoniului său cultural, peștera ATM se numără printre puţinele obiective protejate, existând câțiva ghizi autorizați pentru turiștii care doresc să viziteze peştera. Turiștii trebuie să fie cu mare băgare de seamă deoarece odată s-a întâmplat ca un turist să facă fărmâne un craniu, după ce a călcat întâmplător pe el.
Sursa: atlasobscura.com
Alice in WonderNet 
Very informative site. glad i found your page.