În Egipt, în anul 1500 îH, femeile își rădeau părul de pe cap ca o dovadă de maximă frumusețe. Părul rămas era eliminat folosind pensete speciale de aur, iar apoi scalpul era lustruit cu niște cârpe moi până când strălucea. Timp de 100 de ani femeile bogate din Egipt își puneau pe vârful capului niște conuri dintr-o grăsime parfumată și lăsau grăsimea să se topească și să se scurgă pe întreg corpul – acesta dar și hainele impregnându-se cu parfum.
O practică exact opusă a fost în vogă în secolul al XVIII-lea în Anglia, unde perucile femeilor atingeau câteodată și un metru înălțime. Perucile erau acoperite cu faină și decorate cu păsări împăiate, fructe, reproduceri ale unor grădini sau chiar cu machete de nave. Femeile purtau perucile continuu timp de câteva luni. Perucile erau întărite cu osanză ce ținea loc de liant după ce aceasta se usca, ceea ce provoca o constantă problemă din cauza atragerii insectelor, ba chiar și a șoarecilor, ducând în final la extinderea păduchilor și către clasele înalte ale societății. Când făina pentru păr a fost impozitată în anul 1795, nebunia perucilor s-a stins brusc.
Schiță din 1775, ridiculizând o franțuzoaică în timp ce un englez trăgea focuri de armă către cuiburile din peruca ei
Revenirea perucilor înalte
Perucile nu au dispărut complet, desigur. Chiar şi astăzi, peruca reprezintă o afacere, chiar este o industrie de miliarde de dolari. La urma urmei, o perucă este un Continue reading →
Alice in WonderNet 
You must be logged in to post a comment.