Înțelepciunea vieții

Am primit pe e-mail în această dimineață o picătură de înțelepciune, în afara PPS-urilor, filmulețelor și fotografiilor funny care vin în valuri. Ei bine, am citit cu atenție aceste rânduri și nu am cum să nu dau dreptate scriitorului; este atâta adevăr în cuvintele respective, încât m-a pus pe gânduri. Vreau să citiți și dvs și veți vedea că îmi veți da dreptate.

Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului. Era ora amiezii iar străzile erau pline de oameni. Mașini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale orașului parcă te asurzeau. Dintr-o dată indianul a spus:
– Am auzit un greiere.
– N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
– Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
– Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atenție un moment după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câțiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri și a gasit micul greiere. Prietenul său a ramas uimit.

– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculți cu ele.
– Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aș putea auzi un greiere în acest zgomot!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ți arăt.

A băgat mâna în buzunar și a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orașului, au remarcat că toți oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuți erau ai lor.

– Înțelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi la televizor știri despre crime, tragedii, conflicte urechea, care este prelungirea creierului nostru, se fixează pe tot ce este urât, rău. Ni se induce frica și devenim vulnerabili, neputincioși, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) și nu știm de unde, când și cum. Și din cauză că ascultăm asa-zisele informații, concluzionăm: E greu, Oamenii sunt răi, Trăim într-o lume nesigură, urâtă, Nu mai am încredere în nimeni etc.
…Iar între timp, greierii cântă, frunzele foșnesc, apele curg și noi nu le auzim.

PS – Mulțumesc, Tiberiu!