Tsunamiul solar va ajunge vineri în atmosfera Terrei, iar erupţiile solare aduc aurorele boreale la latitudini joase

Cea mai puternică erupţie solară din ultimii patru ani a avut loc marţi, 15 februarie, scrie BBC. Este însă abia a 165-a cea mai puternică din ultimii 30 de ani.

Potrivit datelor de pe satelitul STEREO, plasma ejectată se deplasează cu o viteză de 410 kilometri pe secundă. În cazul în care va continua să avanseze cu viteza amintită, aceasta va ajunge pe orbita Pământului nu mai târziu de vineri seara.

Fluxul de plasmă, ejectat marţi în urma celei mai mari erupţii solare din ultimii cinci ani, va ajunge vineri în atmosfera Terrei, oamenii de ştiinţă aşteptându-se ca acesta să provoace o furtună magnetică puternică, potrivit experţilor Laboratorului de astronomie şi studierea Soarelui de pe lângă Institutul Lebedev din Moscova, transmite Gazeta.ru, citată de Agerpres.

În noaptea de luni spre marţi, în jurul orei 01:56 GMT, sateliţii GOES au fixat pe Soare o erupţie de clasa X2, clasificarea cea mai înaltă. O astfel de erupţie solară nu s-a mai întâmplat din 2006.

‘Erupţia a fost localizată aproape exact în centrul discului solar, în faţa Pământului, şi a fost însoţită de emisii mari de plasmă, care au fost observate simultan de mai multe instrumente spaţiale, astfel încât efectele geomagnetice ale procesului sunt aproape inevitabile’ – se menţionează într-un comunicat al Laboratorului moscovit.

Potrivit datelor de pe satelitul STEREO, plasma ejectată se deplasează cu o viteză de 410 kilometri pe secundă. În cazul în care va continua să avanseze cu viteza amintită, aceasta va ajunge pe orbita Pământului nu mai târziu de vineri seara.

Amplitudinea furtunii magnetice aşteptate nu ar trebui să depăşească Kp=6. Indicele Kp, care caracterizează activitatea geomagnetică, a fost introdus în 1938 de către geofizicianul german Julius Bartels.

Potrivit presei internaţionale, unii specialişti cred că Pământul va fi lovit de niveluri fără precedent de energie magnetică, din cauza exploziilor solare, în jurul anului 2013.

În timpul unei erupţii solare, o cantitate uriaşă de energie care se află în cromosfera şi coroana Soarelui este eliberată instantaneu. Materia este proiectată la viteză foarte mare în spaţiul interplanetar. Fenomenul este însoţit de o emisie de raze X, de unde radio şi, în cazul erupţiilor mai puternice, de lumină vizibilă. Când ajung în apropierea Pământului şi intră în atmosferă, în special deasupra regiunii polului nord, particulele creează aurorele polare. De asemenea, ele perturbă propagarea undelor radio în jurul globului, afectând reţelele de distribuţie a electricităţii.

Erupţiile solare aduc aurorele boreale la latitudini joase

Datele strânse de instrumentele NASA arată că explozia a produs o ejecţie coronală de masă rapidă. Norul de particule încărcate rezultat în urma ejecţiei ar trebui să interacţioneze cu câmpul magnetic al Terrei în următoarele ore.

Potrivit British Geological Survey (BGS), între 13 şi 15 februarie au avut loc trei importante erupţii solare, dintre care cea mai puternică a fost cea de pe 15. Aceasta a depăşit în intensitate o erupţie din 13 decembrie 2006.

Erupţiile sunt asociate cu “trezirea” Soarelui după câţiva ani de activitate scăzută. “Activitatea solară este ciclică, un ciclu având 11 ani în care există un minim şi un maxim al activităţii solare”, arată site-ul Observatorului Astronomic “Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti. Cum precedenta perioadă de maxim a fost înregistrată între 2001 şi 2003, ne îndreptăm spre următoarea, între 2012 şi 2014.

Distanţa mare dintre Pământ şi Soare a făcut ca norul de particule eliberat de Soare la 13 februarie să intre în contact cu câmpul magnetic al Pământului la 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiţilor. La această dată, spectacolul aurorelor boreale a putut fi observat chiar şi la latitudini mai joase decât de obicei (s-a putut vedea chiar şi din Marea Britanie). Ceilalţi “nori” de particule ar putea intra în contact cu câmpul nostru magnetic în următoarele ore, anunţă specialiştii.

BGS a anunţat că aceste erupţii solare pot afecta activitatea pe Pământ. Reţelele energetice, sistemele de comunicaţii şi cele de navigaţie prin satelit ar putea avea de suferit în urma unor astfel de fenomene. În trecut, s-a întâmplat ca furtunile geomagnetice provocate de erupţiile solare să producă probleme, arată BBC.

Pană de curent în ’89

În 1989, o astfel de furtună a lăsat fără curent electric şase milioane de oameni din Quebec (Canada). În 1972, în Statele Unite, furtuna geomagnetică a întrerupt funcţionarea unei reţea de telefonie în statul american Illinois. Datele BGS arată că cea mai puternică erupţie solară din ultimii 30 de ani a avut loc la 4 noiembrie 2003, având gradul X28+. Erupţia din 15 februarie 2011 este pe locul 165 în acest top, cu un grad de X2.2. Furtuna din 1989, cea care a provocat problemele din Quebec, este însă cea care a provocat cea mai puternică furtună geomagnetică.

O erupţie solară puternică va afecta Pământul numai dacă erupţia are loc într-un punct solar îndreptat spre noi.

Termeni:

Ejecţie Coronală de Masă – erupţia unei porţiun din atmosfera Soarelui în spaţiu, cauzată de schimbări rapide în câmpul magnetic al astrului. De multe ori, sunt însoţite de o erupţie solară

Erupţie – energie eliberată în urma reorganizării explozive a câmpurilor magnetice din atmosfera solară

Pată solară – o regiune cu câmp magnetic puternic, vizibil în atmosfera exterioară a Soarelui, de obicei asociat cu erupţie sau ejecţii coronale de masă.

Atmosfera exterioară a Soarelui se numeşte coroană. Coroana se întinde pe milioane de kilometri depărtare de Soare şi atinge peste 1 milion de grade. Forma acesteia variază în funcţie de activitatea Soarelui. Când activitatea este la maxim, coroana este dispusă mai mult în jurul ecuatorului solar. La mini, de activitate, coroana înconjoară tot discul solar, mai puţin regiunile polare. Se pare că mereu există nişte goluri în coroană, pe unde liniile de câmp magnetic scapă în spaţiu.

Sursa: EVZ și Realitatea.net