„Constantin Bâzu Cantacuzino, prințul înălțimilor“

În cadrul celei de-a XII-a ediții a Salonului Internațional de Carte Bookfest a avut loc lansarea cărții „Constantin Bâzu Cantacuzino, prințul înălțimilor“. La acest eveniment au participat autorii cărții, istoricul Alexandru Armă și Dan Antoniu, cercetător istoric, precum și generalul – maior (r) Ion Dobran, ultimul pilot de vânătoare al aviației române din cel de-al Doilea Război Mondial.

Cu această ocazie, am stat de vorbă cu istoricul Alexandru Armă despre personalitatea celui care a fost Constantin Bâzu Cantacuzino. „Bâzu Cantacuzino este asul aviației românești de vânătoare. Asul aviației românești de vânătoare al tuturor timpurilor. În perioada interbelică, el a fost un mare sportiv, a jucat hochei, chiar a participat cu echipa națională la trei campionate mondiale.

Doamna cu lacrima uscată

O ținea de mână și au intrat împreună în cabinet, ușa rămânând deschisă. A ajutat-o să își scoată paltonul, a așezat-o grijuliu pe scaun și i-a luat mâna, ridicându-i mâneca. Ea nu se împotrivea deloc, ci îi urmărea cu atenție toate mișcările. Din când în când ridica ochii spre el. Ochi curioși, ochi care nu știau ce se întâmplă cu ea. Asistenta i-a apropiat acul de venă pentru a-i recolta sânge. Ea și-a tras mâna, îngrozită, uitându-se cu ochii măriți de spaimă la vârful acului. El a încercat să o liniștească și i-a luat mâna în mâna lui. Cu cealaltă mână îi aranja căciulița neagră pe cap, mângâind-o în același timp. I-o lăsa mai pe frunte, i-o îndrepta, iar atenția ei i-a fost abătută spre el. Cu o privire de copil înspăimântat nu îl slăbea din ochi. Nici măcar n-a dat atenție înțepăturii acului. Nu s-a uitat nicio clipă la seringă. Toată atenția îi era concentrată la chipul bărbatului de lângă ea. Și se uita la el cu gura ușor întredeschisă, parcă pentru a-i sorbi cuvintele care nu erau însă rostite.