Fotografii spectaculoase: Deșertul alb

Deșertul Alb (Sahara El Beyda), se află la 45 km de oaza Farafra (în vestul Egiptului) și este recunoscut pentru peisajele sale incredibile. Dominantă este culoarea albă a formațiunilor stâncoase sculptate de vânturi în forme fantastice demne de un artist modernist. Multe dintre roci au căpătat nume descriptive gen „monolitul”, „ciuperca”, „struțul”, „conul de înghețată” etc. Impresia este foarte puternică, iar peisajul  se schimbă în funcție de momentul zilei: prânz, crepuscul, noapte. Cu o suprafaţă de 300 kilometri pătraţi, acesta este un loc destul de popular printre turiști, cu toate că oaza Farafra este cel mai izolat loc din Egipt. Datorită izolarii, se povestește din batrâni că la un moment dat s-a pierdut noțiunea timpului astfel încat localnicii au fost nevoiți să trimită un  călăreț la o altă oază, Dakhla, pentru a afla când să își țină slujbele religioase.

Continue reading

Advertisements

Un fenomen spectaculos: elicopterul electrostatic

În mijlocul unui deşert un elicopter militar creează un spectacol incredibil în momentul în care decolează: inițiază o  descărcare electrostatică, fenomen foarte rar întâlnit, chiar de-a dreptul imposibil. Din fericire, cineva a avut la îndemână un aparat de fotografiat şi, probabil, permisiunea de a fotografia acest spectacol uimitor de lumină.

Continue reading

Mâna Deșertului

Peisajul selenar al deșertului Atacama se întinde pe o suprafață de sute de kilometri pe ambele sensuri ale autostrăzii Pan-Americane, din această zonă lipsind cu desăvârșire orice semn al activităţii umane. Dar la aproximativ 75 km sud de orașul Antofagasta, monotonia deșertului este spulberată de o privelişte mai ciudată chiar şi decât deşert în sine: printre dune se ridică o mână de 11 metri înalțime, din nisip.

”Mano de Desierto” este lucrarea sculptorului chilian Mario Irarrázabal, realizată la începutul anilor 1980. Acesta a fost finanţat de către o organizaţie locală denumită Corporación Pro Antofagasta.

Simbolul mâinii care creştere din sol este o obsesie a arhitectului, deoarece mai are încă două lucrări celebre care merg pe aceeași idee: The Awakening care se află în National Harbor, Maryland, și The Monument to the Drowned din Uruguay.

Sursa: atlasobscura.com

Dunele cântătoare din deșertul Badain Jaran

Deșertul Badain Jaran (în limba mongolă, Lacrimi Misterioase) se află în nordul Chinei, în Mongolia Interioară și este deșertul cu cele mai înalte dune fixe de pe Pământ. Ajungând la o înălțime de aproximativ 500 m, dunele pot rivaliza cu cele mai înalte clădiri din lume. Această zonă are parte de un fenomen misterios: cunoscute sub numele de nisipuri cântătoare, nisipuri fluierătoare sau dunele bubuitoare, dunele din Jaran Badain Desert fac un zgomot surprinzător.

”Melodiile” nisipurilor sunt generate de vântul deşertului care trage stratul superior de nisip de pe stratul de mai jos și se presupune că acest zgomot este generat de încărcarea electrostatică a acestei acțiuni. Pe o scară redusă, cum ar fi spre exemplu o plajă, acest fenomen creează un sunet destul de înaltă, dar la o scară mult mai largă, acesta poate emite un sunet care poate ajunge până la 105 decibeli.

Această caracteristică se regăsește la alte 35 de plaje și deșerturi de pe planetă și totuși mecanismul care provoacă aceste sunete nu a fost încă elucidat.

Sursa: atlasobscura.com

De ce ar trebui să vizitați San Pedro din Atacama

San Pedro din Atacama este unul dintre cele mai vizitate locuri turistice din Chile. Este situat în deşertul Atacama –  este cel mai deșertic loc de pe pământ. Totuşi, aici se întâlnesc flamingo, lama și alpaca, dar și multe specii de plante unice. Se pot vizita obiectivele turistice Pukara (cetatea prehispanică), Quitor (sit arheologic), satul Tulor (vechi de peste 3.000 de ani), gheizerele Tatio, lacurile de sare din Atacama, Valea Lunii, precum şi oraşele Inca de Toconao, Peine, Socaire, Talabre şi Caspana.

Întâi de toate, aici există numeroase mumii – cunoscute sub numele de mumiile din Atacama. Uscăciunea deşertului, izolarea, precum şi salinitatea solului sunt doar câțiva dintre factorii care au influențat mumificarea naturală a acestor corpurilor.

În mijlocul deșertului se află un imens lac sărat – Salar de Atacama. Este cel de-al treilea lac sărat din lume ca întindere și este populat de flamingo.

În Atacama se află unii dintre cei mai mari vulcani din America de Sud, izvoare vulcanice fierbinți și cascade, iar gheizerele El Tatio sunt la o altitudine de peste 4000 de metri deasupra nivelului mării.

Valle de La Luna – Valea Lunii – are un aspect deșertic și numeroase canioane fascinante, peșteri, dar și dune de nisip – un adevărat peisaj selenar.

Sursa: akademifantasia.org

Bao Trang: Dunele albe de nisip din Vietnam

Asia de Sud-Est este de obicei asociată cu un mediu umed, tropical, dar în zona Mui Ne din Vietnam se află un deşert deosebit.

Oraşul Mui Ne este la o distanță de cinci ore de Ho Chi Minh, în partea de sud a ţării. Mui Ne este și o zonă de coastă astfel încât casele sunt de-a lungul plajei, iar sunetul valurilor poate fi auzit din depărtare. După o călătorie de încă 45 de minute se ajunge la Bao Trang,

Bao Trang, sau Dunele de nisip alb, este singura zonă deșertică din Asia de Sud; aici nu există cămile, ci vaci, care rătăcesc prin întinderile de nisip.

Cel mai interesant punct turistic al zonei este o lagună micuță, acoperită cu flori de lotus. Lângă lac există și o pădurice de pini , care face aerul respirabil, chiar şi în deşertul fierbinte al Asiei.

Sursa: atlasobscura.com

Furtuni de nisip uimitoare

Sursa: cafeterra.info

“Se lăsă o zăpuşeală insuportabilă, oamenii şi animalele se înăbuşeau. Nu le ajungeau aerul să respire, părea că văzduhul se ridicase şi dispăruse odată cu pâcla brun – roşiatică ce acoperise orizontul.

Peste o jumătate de oră se năpusti un adevărat “vânt de foc”.  Ascunşi cu capul sub pelerine, lipiţi de pămînt şi cămile, oamenii se înăbuşeau. Inima bătea să-mi spargă pieptul… capul mă durea îngrozitor, gura şi gîtlejul mi se uscară şi-mi părea acoperit cu răni. Nu-mi ajungea aerul, aveam senzaţia că peste o oră nisipurile ne vor asfixia inevitabil” – aşa descria un călător rus o furtună de nisip în deşerturile Africii de Nord.

Furtuna de nisip – simunul – e aureolată de o tristă faimă încă din timpuri străvechi. Nu în zadar a fost denumită astfel – în traducere simun înseamnă veninos, otrăvitor.

Trebuie spus că multe din istoriile despre simuni exagerează pericolul furtunilor de nisip în deşerturi. Totuşi este evident faptul că acest vânt e foarte primejdios. Purtată de vânt, pulberea măruntă de nisip pătrunde în urechi, în ochi, în gât, în plămâni şi poate provoca asfixierea. Vântul dogoritor usucă epiderma și provoacă o sete cumplită.

Cauza furtunilor de nisip? În primul rînd, multe din aceste furtuni apar datorită cicloanelor care trec pe deasupra deşerturilor – furtunile ciclonice. O altă cauză – nisipurile încinse pînă la 70-80 de grade încălzesc puternic aerul de la suprafaţa solului; masele de aer încins se ridică, iar în locul lor se îndreaptă cu viteză foarte mare curenţii de aer rece şi dens din zonele alăturate. Astfel se formează cicloane locale, ce provoacă furtunile de nisip.

Vânturile din pustiu dispun de forţe foarte mari, iar viteza lor depăşeşte uneori 30 de metri pe secundă.

În deşerturile Asiei şi Africii există încă un fenomen curios – vârtejurile de nisip. Acestea ating uneori dimensiuni foarte mari. Nisipul fierbinte încălzeşte aerul pînă la temperaturi de 50 de grade şi chiar mai mult. Aerul se avîntă vertiginos în sus. Dacă zonele alăturate dintr-un motiv sau altul sunt mai puţin încălzite, atunci aerul rece va începe să coboare, creând astfel vârtejurile de nisip.

Sursa: cahul.iatp.md

Dead Vlei – Mlaștina moartă

În Parcul Național Namib-Naukluft, în mijlocul deșertului Namib (în sud-vestul Africii) se găsește un peisaj straniu. Aflat printre dune înalte de culoare roşie, această zonă este cunoscută sub numele de Sossusvlei. Dunele care înconjoară zona datează de mii de ani, iar nisipul pare literalmente ruginit.

Sossusvlei în sine este o întindere plată, acoperită cu un strat dens şi compact de sare și lut. Când este uscat, Sossusvlei este extrem de arid, dar atunci când este inundat, aşa cum se întâmplă la fiecare 5-10 ani, alimentat fiind de râul Tsauchab, devine lipicios si moale. Pentru râul Tsauchab zona este destinaţia finală și din această cauză a primit porecla de “loc fără întoarcere”. Dunele roşii, cerul albastru şi valea de culoare albă crează o imagine uimitoare.

În apropierea acestei zone se află încă un loc “fără de întoarcere”, el fiind chiar mai în vârstă, şi mai …. ”mort” decât Sossusvlei.

Îm această zonă, cunoscută sub numele de Dead Vlei sau “mlaștina moartă” (”vlei” este un termen african pentru un fel de mlaştină) se găsesc dunele cele mai înalte din lume, ele măsurând cam 400 de metri, fiind mai înalte chiar și decât Empire State Building (care are o înălțime de 381 m, cu 102 etaje). Cea mai înaltă dună își are propria poreclă: “Big Daddy”.

Pe vremuri, Dead Vlei a fost ca și Sossusvlei inundată de un râu, iar aici s-au aflat, cam pentru 200 de ani, și câțiva copaci. Dar  în urmă cu aproximativ 900 de ani, râul a secat.

Terenul din Dead Vlei a devenit atât de uscat, încât nu numai că acești copaci au murit, dar a devenit prea uscat chiar și pentru descompunerea lor, ei ajungând să se înnegrească, fiind arși de soare și devenind astfel monumente ale distrugerii lor. În prezent, copacii alcătuiesc o pădure bizară.

Sunt 70 km de la porțile parcului până la dunele din Sossusvlei şi Dead Vlei. Unul din motivele pentru care cineva ar vrea să viziteze aceste locuri mai puțin obșnuite ar fi dunele roșii din deșertul Namib, care oferă o priveliște uimitoare la răsăritul și la apusul soarelui.

Sursa: atlasobscura.com