Prima catedrală vegetală din lume se află în Italia

Prima ”catedrală din copaci” din lume a prins rădăcini la propriu în pădurile de lângă oraşul Bergamo, din Italia.

Remarcabila lucrare, proiectată de către artistul italian Giuliano Mauri care a murit anul trecut, a fost finalizată după luni de muncă şi prezentată ca una dintre iniţiativele care marchează Anul Internaţional al Biodiversităţii.

Situată la o altitudine de 1345 metri în Oltre Il Colle, pe panta muntelui Arera, catedrala are o lungime de 28.5 m, 24 m lăţime şi o înălţime care variază între 5 și 21 m.

Această bazilică naturală are 5 nave (încăperi)  și 42 de coloane realizate din căpriori de lemn necojit, 600 de crengi de nuc și 6000 metri de crenguțe de alun, toate legate în formă de coardă, utilizând

Mașina din acoperiș

Se spune că din greşeli se învață; ei bine, se pare că femeia care și-a ”plantat” mașina pe acest acoperiș nu va mai uita vreodată să tragă frâna de mână, mai ales dacă mașina este oprită în pantă.

Maria Rizzo, în vârstă de 34 de ani, a oprit pe o stradă aflată mai sus de această casă, în Alassio (nordul Italiei) pentru a admira priveliștea.

Și într-adevăr a avut ce admira: la scurt timp, mașina sa – un Fiat Panda – a trecut printr-o barieră și a aterizat pur și simplu pe acoperișul casei și s-a oprit în baie, mai exact într-o cadă de metal care a împiedicat mașina să ”coboare” și alte nivele ale casei.
Un purtător de cuvânt al poliţiei locale a declarat: “Din fericire, nimeni nu se afla în casă la momentul accidentului, așa că nimeni nu a fost rănit. Dar proprietarul a avut în mod sigur o surpriză în momentul în care s-a întors acasă.”

Sursa: dalimunthe.com

Columna Diavolului

În imediata apropiere a bisericii Sfântul Ambrozie din Milano, Italia, există o coloană de marmură albă găurită în două locuri. Conform legendei, Diavolul a încercat să-l atragă în ispită pe Sf. Ambrozie, dar încercarea sa a dat greș. De necaz, Diavolul a lovit columna cu capul, iar în marmură au rămas urmele coarnelor sale.

Sursa: atlasobscura.com

Covorul de flori de la festivalul Infiorata din Genzano, Italia

Dacă vă plac florile și se întâmplă să fiți la Roma în a doua săptămână a lunii iunie, trebuie să vizitați orășelul Genzano, care se afă în apropiere, pentru celebrul festival Infiorata. Infiorata este un festival al florilor care a avut pentru prima dată în anul 1778. De atunci, în fiecare an, artiștii locali acoperă o întreagă stradă – Via Belardi -, cu covoare de flori complicate, inspirate din lucrări celebre, picturi religioase sau forme geometrice.  Infiorata de Genzano începe cu recoltarea a milioanelor de flori, cu 2-3 zile înainte de eveniment. Acestea sunt păstrate proaspete în peşterile din jurul localității, în timp ce artiştii își desenează capodoperele pe trotuarul străzii Via Belardi, pentru parada de sâmbătă. Evenimentul este precedat de o “mini Infiorata“, unde elevii de la şcolile locale crează covoare de flori. Infiorata se termină în ziua de luni din a treia săptămâni a lunii iunie, atunci când copiilor le sunt permise distrugerea operelor de artă, ei jucându-se cu florile.

Sursa: odditycentral.com

Miile de mumii din catacomele Mănăstirii Capucinilor

În Sicilia, legătura dintre viaţă şi moarte a fost întotdeauna puternică, iar oraşul Palermo găzduieşte una dintre cele mai bizare și morbide atracții turistice din lume. Prin uşile Mănăstirii Capucinilor, care din exterior arată ca orice altă clădire, vizitatorii pot coborî în marile catacombe capucine.

Sprijinite de pereţi, stând pe bănci și rafturi sau ghemuite în sicrie deschise, aproape 8000 de mumii sunt îmbracate în cele mai bune veșminte ale lor. În cultura occidentală, morții sunt ascunși vederii celor vii, însă aici se întâmplă exact opusul. Nimic nu stă între viaţă şi moarte, cu excepţia, poate, a unei tăblițe prinse de o frânghie care cere vizitatorilor să fie respectuoși.

Prost iluminate, catacombele prăfuite sunt separate prin câteva coridoare, fiecare deținând un anume gen de persoane. Există o cameră pentru figurile religioase, în special cele aparținând mănăstirii, o alta pentru cei cu profesii, cum ar fi medicii, şi o cameră pentru femei, fecioare şi bebeluși. Cel mai vechi cadavru din această colecție macabra este acela al lui Silvestro Gubbio, un călugăr care a murit în anul 1599.

Se crede că atmosfera deosebit de uscată a permis mumificarea naturală a organismelor. Iniţial, preoţii îi așezau pe cei morţi pe rafturi pentru a permite fluidelor corporale să se scurgă în totalitate. Un an mai târziu, cadavrul mumificat era spălat cu oţet, apoi îmbrăcat cu cele mai bune haine iar în final era trimis în camera corespunzătoare categoriei din care făcea parte, pentru a sta acolo pentru eternitate. Procedura de îmbălsămare, care s-a fost pierdut de-a lungul deceniilor, era formată din “formol pentru a omori bacteriile, alcool – să usuce corpul, glicerină – să nu se usuce foarte tare, acid salicilic, care să distrugă ciupercile, şi cel mai important ingredient, săruri de zinc pentru a da organismului rigiditate”.

Una dintre cele mai recente ”înmormântări” a fost cea a Rosaliei Lombardo, în anul 1920. În momentul în care a fost îmbălsămată, ea avea doar doi ani. Rosalia a fost atât de bine conservată, încât a fost poreclită ”Frumoasa adormită”.

Sursa: atlasobscura.com

O comoară poate exista încă pe insula interzisă – Insula Montecristo

Se poate spunecă aproape toată lumea a auzit de “Conte”, dar puţini sunt cei cărora li se permite accesul pe această insulă interzisă.

Montecristo, sau “Muntele lui Hristos,” este o insulă mică din arhipelagul toscan, la jumătatea distanţei dintre Corsica şi peninsula italiană. Și ar fi putut rămâne în continuare doar o altă insuliță mediteraneană, dacă nu ar fi făcut-o celebră Alexandre Dumas în cartea sa Contele de Monte Cristo.

Această insulă vulcanică, într-adevăr un colț de paradis, a fost cunoscută atât de greci, cât și de romani – primul său nume fiind Artemisia, iar apoi Mons Jovis. În secolul al XV-lea, Episcopul din orașul Palermo, St Mamiliano, s-a refugiat aici când vandalii au atacat Sicilia şi, conform legendei, s-a luptat şi a ucis balaurul care păzea insula. El a redenumit insula Montecristo şi a fondat aici o mănăstire.

În ciuda faptului că Mănăstirea San Mamiliano ajunsese să fie importantă în Evul Mediu, în secolul al XVI-lea, insula Montecristo a fost confiscată de către piratul turc Oruç Reis (cunoscut în Occident ca Barbă Roșie) și au apărut zvonurile despre bogățiile adunate de el și de succesorul său, Turgut Reis (Dragut). Acestea se pare că au fost ascunse într-o grotă de pe insulă. Alte legende vorbesc despre comori ascunse de către călugării de la San Mamiliano atunci când Dragut a jefuit mănăstirea în 1553.

Alexandre Dumas a vizitat Montecristo în 1842 şi a fost atât de impresionat de frumuseţea insulei şi de “mirosul de cimbru și mătură”, încât el a tranformat-o în locație în romanul său (deşi insula nu corespunde cu exactitate descrierilor din roman) şi a fost atras de poveştile despre comoara ascunsă în aceste locuri.

Astăzi accesul pe insulă este controlat de către guvernul italian, dar se poate acorda totuși viză de o zi pentru a vizita insula vulcanică. Dacă poveştile despre comori sunt adevărate sau nu, este greu de spus, dar guvernul italian nu permite vizitatorilor să meargă să săpe aici pentru a afla acest lucru.

Cu comoară sau nu, insula este cu siguranţă o comoară naturală și este aproape în întregime pustie, iar singurele mărturii vizibile ale construcțiilor realizate de om sunt ruinele mănăstirii şi Vila Cala Maestra.

Sursa: atlasobscura.com

Parcul Monștrilor din Italia

În viață nu contează realitatea lucrurilor, ci ceea ce visăm.

Pe vremuri, în regiunea Lazlo din Italia, a existat un mic sat – Bomarzo – condus de un principe numit Vicino. Atunci când soţia sa – Giulia Farnese – a murit, principele a cerut unui arhitect să îi contruiască un parc splendid, “doar pentru a-i uşura inima.” Şi astfel s-a născut Monster Park.

Iniţial, parcul s-a numit Vila de Marvel, a fost conceput şi construit în anul 1552 de către arhitectul Pirro Ligorio la comanda prinţului Pier Francesco Orsini, cunoscut și sub numele de Vicino.

“Pădurea sacră din Bomarzo” te trimite înapoi în timp, pe vremurile când poveștile și creaturile mitice păreau reale. Căpcăuni cu guri larg deschise, dragoni luptători… totul din piatră.

Zeul Neptun, Hercule, Frumoasa din pădurea adormită, animale cu trei capete, elefanţi care mănâncă războinici – toate aceste sculpturi (modelate din bolovani masivi de râu) au fost create pentru alinarea durerii prințului cu inima zdrobită.

Redescoperit în anul 1954, parcul a fost cumpărat de către Giovanni Bettini, care l-a adus la cunoştinţa noilor generaţii de artişti, inclusiv pentru fotograful Herbert List.

Parco dei Mostri este împlinirea idealului secolului al XVI-lea, iar călătoria prin această lume de basm este ideală pentru toate vârstele.

Sursa: been-seen.com