Pădurea de piatră

Shilin sau “Stone Forest” reprezintă o zonă de formaţiuni carstice situată în Shilin Yi, provincia Yunnan din sud-vestul Chinei, la aproximativ 85 km de oraşul Kunming. Rocile par să se înalțe  din sol precum niște stalagmite, creând astfel iluzia unei păduri din piatră.

Castelul Frankenstein și Johann Konrad Dippel

Despre Johann Konrad Dippel se zvonea că ar crea poțiuni, că ar trata pacienți cu terapii electrice sau că ar lua parte la experimente oribile pe organe umane furate dintr-un cimitir. Născut în anul 1673 la castelul Frankenstein (Darmstadt, Germania), Dippel a făcut subiectul multor discuții – dacă într-adevăr faptele sale au inspirat romanul cu același nume al scriitoarei Mary Shelley.

Castelul Frankenstein – Locul de naștere al unui alchimist excentric şi posibilă inspiraţie pentru un creator fictiv de monștri

Ceea ce se cunoaște sigur despre Dippel este că a avut o carieră variată ca alchimist. Și-a alăturat numele de un produs numit Uleiul de Animal Dippel, un produs obținut din distilarea distructivă și totală a unor organe de animale și, care – a susținut el – ar fi fost un

Peștera din Huangshan

Muntele Huangshan se situează la 30°latitudine nordică, pe linia orizontală considerată drept misterioasă, în apropierea căreia se află Piramidele egiptene, Insulele Bermude, dar şi alte mari minuni ale lumii. Muntele Huangshan este un nume care se găseşte simultan pe lista patrimoniului mondial şi pe lista patrimoniului natural mondial UNESCO, făcând parte totodată din categoria Geoparcurilor Mondiale. Este renumit pe plan mondial şi pentru cele cinci peisaje unice – pini de forme speciale, stânci stranii, mare de nori, izvoare termale şi zăpada din timpul iernii. În afara acestora, alte puncte de atracţie turistică sunt peisaje acvatice ale Fluviului Xin’an şi Lacului Taiping, satele Xidi şi Hongcun, care sunt incluse pe lista patrimoniului cultural mondial, Colina Qiyun, renumit geoparc naţional din China, Grota de piatră “Huashan Miku”, dar și peştera din Huangshan care se află în apropierea muntelui, în provincia Anhui. Acestea au o vechime de peste 1500 de ani şi oferă mai multe secrete decât răspunsuri.

Cu o lungime de 140 metri şi o suprafaţă de 4800 metri pătrați, această peșteră – care este deschisă publicului – permite o plimbare de aproximativ 100 de metri. În interiorul său există o sală spațioasă, cu piscine, stâlpi și încăperi micuțe în părțile laterale. Vizibil  sculptată de către oameni, modul în care au fost modelate treptele de piatră, pereții și tavaul rămâne un mister. În plus, nu s-au descoperit resturi de mâncare în interiorul peşterii şi nici semne de foc. Însă cel mai mare mister rămâne iluminarea peşterii.

Lacul Bărbatului și Lacul Femeii

La doar câţiva kilometri în afara oraşului Bangem (Camerun, Africa), se înalță muntele Manengouba, un vulcan inactiv care are în partea superioară o zonă netedă cu o suprafață destul de întinsă, în care se află două lacuri adânci, două cratere denumite Lacul Bărbatului și Lacul Femeii.

Chiar de la prima vedere felul în care arată lacurile și atmosfera locului construiesc o bună temelie pentru credințele îngemănate cu tradiția de către localnicii Bakosi, servind ca testament vechii bătălii dintre spiritele bărbătești și femeiești ale lacurilor.

Lacurile au un aspect total diferit: cel mai mare dintre cele două – Lacul Femeii – are un țărm accesibil atât pentru locuitori, cât și pentru vitele lor. Pot fi pescuiți peşti și crabi, iar unduirile lacului strălucesc în soare.

Lacul Femeii

Un contrast puternic îl reprezintă Lacul Bărbatului. În aceeaşi zi însorită, suprafaţa lacului rămâne complet nemișcată şi opacă. Zilnic, culoarea apei oscilează între negru, verde sau maro în funcţie de stările spiritului. Malurile lacului sunt extrem de abrupte, împiedicând pe orice să ajungă la apele sale. În timp ce o

Râul în cinci culori

Pare incredibil și realizat în photoshop, însă acest râu este cât se poate de real, se numește Caristales și este situat în apropierea oraşului La Macarena în Columbia, America de Sud.

Râul, faimos în întreaga lume pentru culorile sale , a fost numit “râul care izvorăște din paradis”, “râul cel mai frumos din lume” și “râul în cinci culori”.

În timpul sezonului ploios din Columbia apa curge extrem de rapid, acoperind partea inferioară a râului, iar mușchiul și algele nu mai pot primi lumina soarelui, iar în timpul sezonului secetos apa devine insuficientă pentru flora și fauna acestui râu. Dar, pentru o perioadă scurtă de timp între cele două sezoane, atunci când nivelul apei este unul normal, are loc o explozie de soiuri de alge și mușchi într-un colorit orbitor de culori.

Pete de albastru, galben, verde, negru și roșu și mii de nuanțe ale acestor culori apar de-a lungul râului.

Zona râului în care apar aceste culori este destul de izolată şi nu este accesibilă pe cale rutieră. Turiștii pot zbura până în La Macarena, iar apoi vor merge pe jos însoțiți de ghizi. Există patru

Wang Saen Suk – Grădina Iadului din Thailanda

Wang Saen Suk – aflat la 90 minute în afara Bangkokului pe drumul ce duce spre Pattaya – reprezintă o grădină plină de statui ce simbolizează ceea ce ar putea fi iadul budhist.
Cu toate că aici există scene destul de macabre, grădina atrage totuși numeroase familii. După o ”caldă” întâmpinare – “Bine aţi venit în Iad!” , vizitatorii pot ”admira”

Cimitirul din Hollywood – locul de odihnă a doi președinți americani, al unui vampir și a peste 18.000 de soldați

Cimitirul din Hollywood a fost construit în anul 1847 şi deschis în 1849, tocmai la timp pentru a face loc din păcate victimelor Războiului Civil. Cimitirul reprezintă un punct de atracție atât pentru fotografi, cât și pentru cei care doresc să facă o plimbare într-o zi de duminică pe dealurile de pe care se poate zări James River în zona centrală a orașului Richmond, oferind priveliști pitorești celor care caută un moment de reflecție în peisajul gotic.

Cele 55 de hectare de grădină reprezintă locul de înmormântare a 2 președinți americani, James Monroe și John Tyler. Președintele confederației Jefferson Davis este de asemenea îngropat aici. Un memorial în formă de piramidă, înaltă de 30 de metri, se înalță deasupra mormintelor a peste 18.000 de soldati confederați înmormântați aici. Iar generalii confederați JEB Stuart și George Picket se numără printre ei.

Cimitirul din Hollywod este de asemenea vizitat de adolescenți care pătrund noaptea, în special de Halloween, pentru a vizita mausoleul lui W.W. Pool, vampirul locului. Legenda spune că, după ce un tunel de cale ferată s-a prăbușit în 1929 sub Dealul Bisericii din vecinătate, o creatură

Fecioara de Cristal din Peștera Actun Tunichil Muknal

Descoperită în anul 1989, această peșteră din jungla rezervației naturale Tapir Mountain este accesibilă doar după multe ore parcurse cu jeepul plecând din San Ignacio, Belize (America Centrală), și încă o oră de mers pe jos străbătând jungla și râuri. Aceasta este calea de acces în peștera Actun Tunichil Muknal sau pe scurt ATM. Pentru a ajunge în peșteră trebuie să înoți în interiorul său, iar apoi trebuie parcurs un alt kilometru prin albia râului.

Parcurgând încă un kilometru jumătate prin interiorul peșterii, după ce se trece de niște bolovani gigantici și câteva caverne, din care una cunoscută sub numele de ”Catedrala”, se ajunge în partea din spatele a peșterii unde au fost descoperite câteva schelete, victime ale sacrificiilor ritualice făcute de către maiași pentru zeii lor în urmă cu peste o mie de ani.

Victimele sacrificiilor erau atât copii – cel mai mic în vârstă de un an – cât și adulți. Patru dintre schelete sunt copii cu vârste cuprinse între 1 și 3 ani, înghesuiți în crevase și mici nișe. Alte schelete aparțin unui copil de 7 ani și al unui adoloscent de 15 ani – care se pare că au fost legați unul de celălalt înainte de a muri – altul de 20 de ani; restul adulților aveau vârste între 30 și 45 ani. Multe din scheletele mai tinere poartă urme de deformare

Un loc surprinzător în Austria – pajiștea subacvatică

Un lac neobișnuit, de culoare verde, se află în Austria, dar lacul este de fapt o pajişte dintr-o pădure. Din luna mai până în luna iulie, lacul este umplut cu apa scursă de pe versanți, iar în unele locuri lacul are o adâncime de până la 8 metri.

Din august până în aprilie aici este un parc cu alei, bănci și pajiști verzi. În primăvară însă, nivelul apei lacului se ridică din cauza topirii zapezilor de pe versanți cu o medie de 3-4 metri; inundaţiile se produc anual, apa acoperind poteci, peluze, poduri și bănci. Astfel, din luna mai până în luna iulie, lacul este umplut cu apa scursă din munți, iar în unele locuri lacul atinge o adâncime de până la 8 m, iar vizibilitatea ajunge la aproape 30 m.

Apa este pur și simplu de cristal și este extraordinar de frumoasă datorită culorii sale de un verde intens și a peisajului alpin, iar culoarea este conferită de refracţia luminii.

Peștera Kitum – Peștera unui virus mortal, săpată în sare de către elefanți

În momentul în care peștera Kitum a fost descoperită, de-a lungul pereților săi se puteau distinge numeroase zgârieturi şi semne și s-a presupus că au fost făcute de vechii egipteni în căutare de aur și diamante. Dar, de fapt, secţiunile excavate ale peșterii au dezvăluit informații cu totul diferite.

Peștera Kitum se găseşte pe muntele Elgon, din Kenya, un vulcan stins, iar peştera s-a format ca urmare a răcirii rocilor vulcanice. Peștera, care are o adâncime de aproximativ 600 de metri, are pereții acoperiți cu sare.

În fiecare noapte, de sute (sau chiar de mii) de ani, animalele au pătruns în peşteră în miez de noapte și au lins stratul de sare al pereților. Bivoli, antilope, leoparzi, hiene, si mai ales elefanţi au orbecăit prin peșteră, lovindu-se cu colții de pereți în drumul lor neluminat. Pur și simplu, elefanții au făcut adevărate săpături.

Cu ajutorul colților de fildeș ei desprindeau sarea – bucăți întregi din pereți – pentru a o zdrobi și a o linge de pe pământ. Pe parcursul timpului s-a produs

Peștera Waitomo – Peștera licuricilor

În anul 1887, inspectorul englez Fred Mace și căpetenia maori locală Tane Tinorau au decis să exploreze Peşterile Waitomo din Noua Zeelandă. Tinorau şi Mace au pătruns în peșteră cu o plută micuță, navigând pe firul apei care cobora în subteran, ghidați fiind de lumânările pe care le aveau asupra lor.

În mijlocul întunericului, au observat formațiuni de luminițe împrăştiate pe deasupra capetelor lor. Mii de larve strălucitoare, suspendate paşnic de tavan, formau un cosmos bioluminescent magnific.

Licuriciul este un nume dat generic pentru larvele bioluminescente din specii diferite. Larvele licuriciului – Lampyridae, larvele unei specii de gândac Phengodidae, precum şi cele ale Arachnocampei – o specie de ţânţar -ciupercă – toate se întâlnesc aici. În special ţânţarii-ciupercă pot fi găsiți în număr masiv în peşterile Waitomo. Larvele ţânţarului – ciupercă se agață de pereţii de stâncă şi vânează prin șirurile lungi de mucus lipicios. Iar când sunt văzuți în colonii mari sunt cu adevărat uluitori.

Cei doi bărbaţi au fost foarte încântați de descoperirea făcută și au revenit de mai multe ori pentru a continua explorările. La un moment dat, Tane Tinorau a găsit

Kori no Suizokukan – acvariul înghețat din Japonia

În Japonia există un acvariu mai puțin obișnuit – Kori no Suizokukan este un acvariu congelat. Sute de pești din specii diferite sunt adunați din toate mările și oceanele lumii.

Animalele sunt congelate şi plasate în cuburi de gheaţă, iar cine dorește să viziteze acvariul, trebuie să se îmbrace cu un costum special, care să țină de cald, deoarece temperaturile sunt sub -20gr C. În mod sigur pescarii împătimiți n-au nicio șansă cu pescuitul la copcă 🙂

Sursa: incredibleworld.net

Lună de miere într-un apartament subacvatic

Hotelul Conrad Rangali Island Maldives este situat în Insulele Maldive din Oceanul Indian și deține un apartament subacvatic unic în lume, care a fost pus la dispoziția turiștilor cu ocazia celei de-a 5-a aniversării a hotelului. În prețul cazării pentru o noapte este inclusă și șampania de la micul dejun, dar nu și diferitele specii de pești care înoată pe deasupra patului. Datorită faptului că cererea este foarte mare, rezervările trebuie făcute cu cel puțin 14 zile în avans. Romantic, nu?

Sursa: thebridesguide.marthastewartweddings.com

Biserica San Juan Parangaricutiro, pe jumătate îngropată în lavă

Pe data de 20 februarie 1943, un vulcan a început să crească într-un lan de porumb din Mexic și la scurt timp a erupt, iar lava și cenușa au acoperit două sate. Se spune că în momentul în care vulcanul Paricutin a început să arunce lavă, clopotele bisericii, aflate la o depărtare de 3 km, au pornit să bată singure. Clopotele sunau, solul huruia, iar lava se scurgea pe versanți.

A fost nevoie de un an pentru ca lava să ajungă și să topească zidurile care împrejmuiau cimitirul satului, mormintele au fost acoperite de magmă, în schimb turnul și altarul bisericii au scăpat neatinse. Vulcan Paricutin a continuat să erupă încă opt ani, dar micuța biserică a rezistat în tot acest timp.

Din fericire, locuitorii au fost evacuaţi cu mult înainte ca lava să ajungă în sate, şi astfel nimeni nu și-a pierdut viața, iar o nouă biserică – Nuevo San Juan Paragaricutiro – a fost înălțată într-o zonă mai sigură.

Astăzi, biserica San Juan Parangaricutiro se află încă pe jumătate îngropată în lavă solidificată, iar în zare se profilează amenințător conul vulcanului. Escaladarea rocii vulcanice pentru a admira biserica ce a supraviețuit catastrofei a devenit o atracție turistică, dar și o sursă majoră de venituri pentru regiune.

Casa ridicată din ziare

Elis F. Stenman a început în anul 1922 construirea casei sale (Massachusetts, Statele Unite) ca toată lumea – cu un acoperiș, podele și o structură din lemn. Dar în momentul în care a ajuns la ridicarea pereților, Stenman a ales să folosească un material diferit de lemn și anume ziarul.

Pereţii, ușile, dar și mobilierul sunt realizați din aproximativ 100.000 ziare lăcuite; 215 straturi de hârtie au fost lipite între ele cu un adeziv produs în casă, din făină, apă şi coji de mere pentru a face panouri de 3 cm grosime pentru pereți.

Toată mobila, inclusiv un ceas, biroul, scaunele, este funcţională şi a fost realizată în întregime din hârtie. Singurele excepţii sunt un pian, care desigur că este îmbrăcat în hârtie, şi un șemineu. Casa a rămas intactă de peste 80 de ani, singurele îmbunătățiri fiind lăcuiri ocazionale. Interesant este faptul că pereții, dar și mobila pot fi lecturați, titluri ale articolelor precum “LINDBERGH HOPS OFF FOR OCEAN FLIGHT TO PARIS” fiind încă vizibile.

Deşi motivele pentru care Stenman a ales hârtia sunt necunoscute, a fost cu siguranţă o

Rio Tinto – Râul Roșu – peste 5000 de ani de exploatări miniere

Rio Tinto izvorăște din munţii Sierra Morena din Andaluzia și trece prin regiunea de sud-vest a Spaniei. De aproximativ cinci mii de ani cuprul, aurul, argintul, dar şi alte minerale au fost exploatate de-a lungul său, iar fierul îi conferă ciudata nuanţă roşiatică.
Red River este adesea considerat locul de naștere al ambelor ere: Era Cuprului şi Era Bronzului. Ibericii şi tartesienii au început să exploateze râul în anul 3000 î.Hr., urmați fiind de fenicieni, greci, romani, vizigoți și mauri. Pentru sute de ani, minele râului au fost abandonate până în anul 1724, când guvernul spaniol le-a redescoperit.

După ce în secolul al XIX-lea companii din Marea Britanie au făcut săpături la scară largă, râul a devenit extrem de periculos pentru oameni din cauza nivelului ridicat de aciditate și astfel a fost înființată compania Rio Tinto pentru exploatări. În prezent

Cafeneaua în care peștii înoată printr-un tub pe deasupra clienților

Acvariile au fost întotdeauna populare: se găsesc în apartamente, restaurante, hoteluri, mall-uri etc. Dar proprietarul acestei cafenele a amenajat o ”conductă” care face legătura între două acvarii mari. Rezultatul nu este greu de imaginat: clientul servește o cafea, citește un ziar, iar pe deasupra capului său înoată pești de parcă ar zbura. Imaginea este neobişnuit, dar foarte creativă și cu un design interior interesant.

Peștii au astfel și posibilitatea de a schimba acvariul în cazul în care se plictisesc în aceeași locație. Oricum, pentru a mânca, trebuie să ajungă într-unul dintre ele. Specia de pește care populează această cafenea este unul dintre cei mai otrăvitori pești – peștele Fugu, originar din apele Japoniei. Curiozitatea sau excentricitatea împing foarte mulți oameni să încerce preparatele din carnea acestui pește deosebit de toxic și foarte mulți dintre ei își pierd viața dacă ceea ce consumă nu a fost gătit corespunzător. Majoritatea celor care încearcă preparate din acest pește Fugu spun că o fac pentru senzațiile tari oferite în timp ce mănâncă (gura și fața încep

Muzeul Morții din California

Muzeul Morții a fost inițial deschis în San Diego, în anul 1995. Dar în anul 2000, proprietarul James Healy a mutat locația muzeului în Los Angeles, unde se află și în prezent. Muzeul deține cea mai mare colecție de fotografii a crimelor în serie, fotografii din scenele crimei înfăptuite de Manson dar și relicve letale, violente  și macabre.

Printre exponatele din acest muzeu se numără capul ghilotinat al lui Henri Landru, o colecție de saci pentru corp şi sicrie, replici în mărime natulară a dispozitivelor de execuție, dar și instrumente pentru autopsie (cu

Cea mai mică Pădure Națională a Statelor Unite cuprinde 33 de copaci

Insulele Aleutine formează un arc de cerc din insule vulcanice care fac legătura între două continente: America de Nord și Asia. Aleutinele au circa 6.000 de locuitori (din 150 de insule, numai 7 dintre ele sunt locuite), aceştia fiind vânători de animale de blănuri şi pescari. Peisajul este aproape lipsit de copaci și totuși Insulele Aleutine pretind că reprezintă ”domiciliul” Pădurii Naționale a Statelor Unite, domiciliu recunoscut oficial de către Departamentul de Interne. Pădurea Națională Adak este formată din exact 33 pini, înghesuiți unul într-altul într-un peisaj vast fără alți copaci.

Această curiozitate este urmarea unui experiment nereuşit al armatei americane. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, armata imperială japoneză a ocupat două Insule Aleutine vestice. În scopul de a întări apărarea, armata americană a decis să construiască o bază aeriană la Adak. Drept urmare, peste 6.000 de militari americani au avut de suferit din cauza unei vremi îngrozitoare: aproape tot timpul era zăpadă, lapoviţă, ploaie, ceaţă şi noroi.

Generalul Buckner a crezut că plantarea unor arbori de Crăciun ar putea ridica moralul trupelor sale și timp de doi ani – între 1943-1945 – s-a desfășurat un program de plantare a copacilor în această regiune. Din păcate, chiar şi cei mai robuști brazi nu au putut rezista climei aspre auletine. La un moment dat, mai rămas doar un singur copac. Iar printr-un capriciu al soldaților, în anul 1960, a fost pusă în dreptul copacului o tăbliță pe care scria: ”Acum pătrundeți și părăsiți Pădurea Națională ADAK”. (“You are now ENTERING and LEAVING The ADAK NATIONAL FOREST” )

Cu toate acestea, cincizeci de ani mai târziu, fie printr-o modificare neașteptată a micro-climatului, fie printr-o intervenţie umană, treizeci şi trei de pini au reuşit să supravieţuiască climei aspre și să formeze o pădure micuță.

Și se pare că localnicii nu au uitat faptul că iniţial au fost plantaţi copaci pentru Crăciun iar drept urmare aceștia împodobesc în luna decembrie întreaga pădure.

Sursa: atlasobscura.com

Mănăstirea Vardzia – mănăstire în stâncă și fortăreață

Sălile subterane din ”Regina Muntelui ” au fost săpate în stâncă solidă, iar Vardzia pare desprinsă direct din ”Stăpânul Inelelor”. Dar în realitate este o peşteră-palat-mănăstire construită nu de pitici – cum s-ar putea crede, ci de georgienii din Caucaz pentru regina lor, Tamar.

În situaţii disperate oamenii sunt obligați să realizeze fapte de dimensiuni mitice. Astfel că, în anii 1100, regatul medieval din Georgia a fost nevoit să reziste atacului hoardelor mongole, cel mai devastator atac pe care l-a văzut vreodată Europa. Regina Tamar a ordonat construirea acestui sanctuar subteran în anul 1185, iar săpăturile au început în versantul muntelui Erusheli, situat în partea de sud a ţării, în apropierea oraşului Aspindza.

Când cetatea din stâncă a fost gata, număra 13 nivele, iar în incinta ei erau 6000 de apartamente, o sală a tronului şi o biserică mare, cu un turn-clopotniță extern. Se presupune că accesul în cetate se făcea numai printr-un tunel ascuns al cărui intrare era aproape de malul râului Mtkvari. Panta muntelui a fost acoperită cu terase fertile, potrivite pentru cultivare, și pentru care a fost proiectat un sistem complex de irigaţii. Cu o astfel de apărare, naturală şi artificială, cetatea părea de necucerit.

Din păcate, zilele glorioase ale Vardziei nu au durat foarte mult. Deşi oferea siguranţă din partea atacurilor mongole, natura a fost vitregă cu cetatea. În 1283, doar la un secol de la construcţia sa, un cutremur devastator a rupt literalmente muntele. Cutremurul a spulberat panta muntelui şi a distrus mai mult de două treimi din oraş.

În ciuda acestui fapt, o comunitate a mânăstirii a rezistat până în

Turnul lui Eben-Ezer – un turn inspirat din Biblie și civilizații antice

Turnul lui Eben-Ezer este un castel ridicat în anul 1960 de către un singur om, într-o vale izolată – Jeker (Belgia). Constructorul,

200 de cercuri misterioase descoperite în Marea Britanie

Aproape 200 de cercuri într-o singură formațiune au apărut în urmă cu câteva zile nu departe de Warminster, Wiltshire, zonă cunoscută sub numele de capitala OZN-urilor a Marii Britanii.

Desenul circular, cu un diametru de 90m, considerat a reprezenta calea de la Lună la Soare, conţine 193 cercuri, inclusiv şase inele de legătură şi un al șaptelea în centru.

Expertul în cultura cercurilor, Karen Alexander, a afirmat : “Acesta este un cerc complex, primul de acest gen descoperit până acum în acest an.” O altă formațiune a apărut în anul 1997, în aceeași zonă.

Sursa: aroundglobe.net

Templul Kan’ei-ji și Monumentul închinat insectelor

Aproape de Parcul Ueno din Tokyo se află templul Kan’ei-ji – o pagodă care este situată departe de zgomotul orașului. Puţini vizitatori opresc aici, iar majoritatea lor vin pentru semnificaţia sa istorică: în 1869, aliații împăratului au atacat pe ultimul shogun Tokugawa. Încă mai există urmele gloanţelor în pereţii templului din lemn.

Dar aici se află ceva și mai interesant: o piatră gravată, un memorial pentru sufletele insectelor moarte.
În anul 1821, aristocratul Sessai Matsuyma a ordonat ridicarea monumentului, iar dorința sa a fost aceea de a consola spiritele muștelor, greierilor și lăcustelor care au fost ucise în scopul unui studiu anatomic, comandat chiar de către Matsuyma. Deși cartea, Chuchi-jo, a devenit faimoasă pentru prezentarea extrem de realistă a insectelor, se pare că Matsuyama avea remușcări pentru că a cauzat moartea atâtor creaturi. Sau poate că pur şi simplu a vrut să onoreze insectele pentru importanta lor contribuție.

Astăzi, simplul monument construit în onoarea insectelor sacrificate în numele științei este declarat monument istoric de către administrația oraşului Tokyo.

Sursa: atlasobscura.com

Columna Diavolului

În imediata apropiere a bisericii Sfântul Ambrozie din Milano, Italia, există o coloană de marmură albă găurită în două locuri. Conform legendei, Diavolul a încercat să-l atragă în ispită pe Sf. Ambrozie, dar încercarea sa a dat greș. De necaz, Diavolul a lovit columna cu capul, iar în marmură au rămas urmele coarnelor sale.

Sursa: atlasobscura.com

Podul Natural din Virginia

Deseori s-a făcut referire la acest pod ca făcând parte dintre marile minuni naturale ale lumii – Podul Natural din Virginia fiind un arc natural enorm din calcar. Erodat de mii de ani de către Cedar Creek arcul a fost creat în momentul în care o cavernă s-a prăbuşit, rămânând în partea superioară doar podul. Este cel mai mare pod natural terestru de pe continentul nord-american.

Podul înalt de 65 m era considerat sacru de către tribul amerindian Monacan și era venerat de către coloniștii americani.

Zona a fost studiată în anul 1750 de către tânărul George Washington, care și-a sculptat inițialele pe stâncă, iar Thomas Jefferson a descris podul ca fiind “cea mai sublimă operă a naturii”, când a cumpărat 157 de acri de teren, inclusiv podul de la regele George al III-lea al Angliei, în anul 1774.

Jurnalistul William Cullen Bryant spunea în anii 1800 că cele mai notabile caracteristici ale Americii de Nord sunt Podul Natural și Cascada Niagara. Chiar și Herman Melville face referire la acest pod în cartea Moby Dick.

Poate cel mai deosebit aspect al acestei zone este

Mormântul Rufinei Cambacérès – O tânără înmormântată de vie

The Cemetario de la Recoleta din Buenos Aires, Argentina, este cu siguranță unul dintre cele mai deosebite cimitire din lume. Proiectat de către inginerul francez Próspero Catelin și reconstruit în 1881, cimitirul are o arhitectură bazată pe stilul neoclasic victorian, cu mausolee impunătoare, bogat ornamentate.

Criptele şi pietrele funerare sunt imense capodopere în stil baroc, imitând arhitectura caselor dintr-un oraş bogat. Printre cei înmormântați aici se numără Eva Peron, Luis F. Leloir, laureat al premiului Nobel şi Isabel Walewski Colonna, nepoata lui Napoleon Bonaparte.

Dar aici se află și o criptă care nu aparține vreunei persoane celebre, în schimb aceasta are o poveste interesantă și înfricoșătoare.

Rufina Cambacérès s-a născut într-o familie înstărită, moştenitoarea unei averi însemnate, iar tatăl ei, Eugenio Cambacérès, era un binecunoscut scriitor şi om politic. Rufina a trecut printr-o tragedie la vârsta de numai 4 ani, când tatăl său a murit de tuberculoză.

În 1902, Rufina avea nouăsprezece ani şi devenise o tânără frumoasă. În timp ce se pregatea să meargă la un spectacol, Rufina s-a prăbușit pe podea. (O versiune a acestei povești se referă la faptul că tânăra ar fi aflat că iubitul său s-ar fi culcat cu mama ei, dar mai mult ca sigur că aceasta este o invenție pentru a condimenta povestea). Medicii au fost chemaţi imediat şi se presupune că toți cei trei medici au confirmat că Rufina a făcut un atac de cord. Tânăra fost așezată într-un sicriu și înmormântată într-un mausoleu.

La câteva zile după înmormântare, un lucrător din cimitir a constatat că în criptă sicriul era mutat, iar capacul era rupt în câteva locuri. Temându-se că a avut loc un jaf, el a deschis sicriul și a descoperit ceva îngrozitor: Rufina avea mâinile şi faţa învineţite și pline de zgârieturi în încercarea sa neputincioasă de a ieși din sicriu.

Explicația medicilor a fost că Rufina a suferit de un atac de catalepsie (stare patologică manifestată prin înțepenirea bruscă a mușchilor și prin încetarea unor funcții cerebrale), ”mortul” fiind astfel îngropat de viu, sau folosind expresia lui Edgar Allan Poe – a avut loc o ”prematură înmormântare”. Când Rufina și-a revenit după câteva zile, s-a trezit închisă în sicriu doar pentru a muri în scurt timp din cauza epuizării și a șocului.

Mormântul, ridicat de către mama tinerei, este o adevărată operă de artă, iar statuia în mărime naturală a Rufinei se află la intrarea în criptă, ca o mărturie a unei vieți frânte într-un mod atât de tragic.

Sursa: atlasobscura.com

Thor’s Well – o poartă spre adâncurile apelor

Thor’s Well se află în Cape Perpetua, Oregon.

Sursa: akademifantasia.org

Salar de Uyuni – Cea mai mare câmpie de sare din lume

Salar de Uyuni se află în sud-vestul Boliviei şi este cea mai mare câmpie de sare din lume. Aceasta are o suprafaţă de aproximativ 10.000 de kilometri pătraţi. Suprafaţa sa de culoare albă şi cerul albastru intens creează uneori imagini incredibile pentru turiști, în special în timpul sezonului umed atunci când câmpia de sare este acoperită cu apă și se transformă într-o oglindă imensă.

Zona poate fi periculoasă pentru cei care nu sunt obișnuiți cu aceste meleaguri albe, deoarece se pot rătăci foarte ușor, punctele de orientare în deșertul de sare lipsind cu desăvârșire.

Slar de Uyuni se află la o altitudine de peste 3.500 de metri deasupra nivelului mării, în apropiere de crestele Anzilor.

Potrivit unei legende locale, câmpia de sare s-a format atunci când Tunupa, soția unui uriaș, Kushku, a fost părăsită aici de către acesta, împreună cu copilul pe care îl alăpta, iar locul s-a născut din lacrimile sale amestecate cu laptele matern. De aceea, locul mai este cunoscut și sub numele de Salar de Tunupa.

Sursa: planetoddity.com

Margate Shell Grotto – Peștera decorată cu scoici

În anul 1835, James Newlove (Margate, Anglia) se pregătea să facă săpături în grădină pentru un iaz, când lopata a creat o deschizătură în sol, astfel descoperind o cavernă. Newlove și-a coborât fiul în peșteră și și-a dat seama că aceasta este mai mult decât o peșteră naturală subterană.

Decorată cu mii de scoici, modelele de pe pereți amintesc de motivele indiene şi egiptene. Modelele mozaicului sunt destul de abstracte, dar totuși unele par să reprezinte crocodili, bufniţe, broaște țestoase și chiar un schelet.

Grota a fost deschisă publicului în anul 1837 şi a devenit în scut timp o atracţie turistică locală. Din păcate, lămpile de gaz folosite în perioada victoriană pentru a lumina peștera, au făcut

La Porțile Iadului

În deşertul Karakum din Turkmenistan, în apropierea satului Derweze în care locuiesc 350 de persoane, se află un crater cu o deschidere de 100 de metri, în care focul arde în continuu de aproape 40 de ani.

Cunoscut sub numele de Darvaza Gas Crater sau “Gates of Hells” de către localnici, lumina strălucitoare a craterului poate fi văzută de la o distanță de km.

Craterul nu s-aformat natural, ci în urma unui accident industrial. În 1971, o platformă de foraj sovietic a lovit din greșeală tavanul unei caverne masive, plină cu gaze naturale – precum un balon cu gaz – pământul s-a surpat, iar în acel moment vapori otrăvitori au început să iasă într-un ritm alarmant. Pentru a opri o catastrofă iminentă care amenința mediul, sovieticii au incendiat craterul, iar de atunci focul a continuat să ardă.

Deşi se cunosc puţine informaţii cu privire la soarta platformei de foraj sovietic, probabil aceasta se află încă acolo, undeva jos, de cealaltă parte a “Porţilor Iadului”.

Sursa: static.atlasobscura.com