Devastatorul cutremur din Lisabona (1755)

Unul dintre cele mai mari cutremure din istorie a lovit Lisabona de ziua Tuturor Sfinților, în data de 1 noiembrie 1755. Întregul oraș a fost distrus, inclusiv vechea mănăstire Carmo.

Seismul cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richer a zguduit orașul sâmbătă dimineața, la ora 9:30, provocând ruperea scoarței terestre. Cutremurul a fost urmat de o serie devastatoare de tsunami, iar incendiile au devorat timp de 5 zile clădirile care mai rămăseseră în picioare. Orașul a fost distrus într-o proporție de 85%.

Numărul exact al morților a rămas necunoscut, dar estimările se apropie de 100.000 de victime.

Tragedia a zguduit Europa. Lisabona era un oraş-port important, casa navigatorilor celebri din marea epocă a descoperirilor și unul dintre cele mai vechi orașe din lume. Cutremurul și incendiile care i-au urmat au distrus mai mult decât locuințe: au dispărut Palatul Regal, Opera, Catedrala și biblioteca, ce conținea 5000 de cărți. Au ars hărți și notele celor mai mari exploratori, dar și numeroase opere de artă.

Cei câțiva supraviețuitori ai dezastrului trăiau în corturi la marginea orașului, fiind mult prea traumatizați și îngroziți de această tragedie pentru a reveni în oraș.

Regele Iosif I împreună cu familia sa au supravieţuit cutremurului și au reușit să fugă din oraş, dar

Miile de mumii din catacomele Mănăstirii Capucinilor

În Sicilia, legătura dintre viaţă şi moarte a fost întotdeauna puternică, iar oraşul Palermo găzduieşte una dintre cele mai bizare și morbide atracții turistice din lume. Prin uşile Mănăstirii Capucinilor, care din exterior arată ca orice altă clădire, vizitatorii pot coborî în marile catacombe capucine.

Sprijinite de pereţi, stând pe bănci și rafturi sau ghemuite în sicrie deschise, aproape 8000 de mumii sunt îmbracate în cele mai bune veșminte ale lor. În cultura occidentală, morții sunt ascunși vederii celor vii, însă aici se întâmplă exact opusul. Nimic nu stă între viaţă şi moarte, cu excepţia, poate, a unei tăblițe prinse de o frânghie care cere vizitatorilor să fie respectuoși.

Prost iluminate, catacombele prăfuite sunt separate prin câteva coridoare, fiecare deținând un anume gen de persoane. Există o cameră pentru figurile religioase, în special cele aparținând mănăstirii, o alta pentru cei cu profesii, cum ar fi medicii, şi o cameră pentru femei, fecioare şi bebeluși. Cel mai vechi cadavru din această colecție macabra este acela al lui Silvestro Gubbio, un călugăr care a murit în anul 1599.

Se crede că atmosfera deosebit de uscată a permis mumificarea naturală a organismelor. Iniţial, preoţii îi așezau pe cei morţi pe rafturi pentru a permite fluidelor corporale să se scurgă în totalitate. Un an mai târziu, cadavrul mumificat era spălat cu oţet, apoi îmbrăcat cu cele mai bune haine iar în final era trimis în camera corespunzătoare categoriei din care făcea parte, pentru a sta acolo pentru eternitate. Procedura de îmbălsămare, care s-a fost pierdut de-a lungul deceniilor, era formată din “formol pentru a omori bacteriile, alcool – să usuce corpul, glicerină – să nu se usuce foarte tare, acid salicilic, care să distrugă ciupercile, şi cel mai important ingredient, săruri de zinc pentru a da organismului rigiditate”.

Una dintre cele mai recente ”înmormântări” a fost cea a Rosaliei Lombardo, în anul 1920. În momentul în care a fost îmbălsămată, ea avea doar doi ani. Rosalia a fost atât de bine conservată, încât a fost poreclită ”Frumoasa adormită”.

Sursa: atlasobscura.com

Manastirea Caldarusani

Pentru a ajunge la Manastirea Caldarusani, calatorul va renunta la Soseaua Bucuresti – Ploiesti şi va urma calea spre dreapta, prin Balotesti, Silistea Snagovului, Gruiu, spre Lipia. Apoi, dintr-o dată, va vedea profilandu-se pe linia orizontului turla unei bisericii inconjurata de ziduri stralucitor de albe.