Sfârșitul lumii în 2012? Mayașii n-au vorbit niciodată despre așa ceva

Oamenii de știință mexicani, membri ai Universității Naționale Autonome din Mexic (UNAM), au specificat faptul că nu există profeții ale civilizației mayașe privind apocalipsa sau un pericol mondial care ar urma sa se desfășoare în decembrie 2012.

“În scrierile civilizației străvechi Maya nu există niciun fel de profeție cu privire la o eventuală Apocalipsă în 2012”, a subliniat Carmen Valdez, coordonatoarea Centrului de studii maya din cadrul UNAM.

Mayașii si-au calculat calendarul lor, care expiră la 21 decembrie 2012, pe o perioadă de 5.125 de ani, însă niciodată nu au arătat că după această perioadă va veni sfârșitul lumii.

Potrivit lui Carmen Valdez, mayașii aveau o noţiune circulară a timpului, pentru ei “istoria se repeta la un moment dat, după care

Tikal – Cetatea morților din inima junglei

Tikal (sau Tik’al, potrivit ortografiei curente) a devenit cea mai importantă cetate mayașă din Peninsula Yucatan exact în vremea în care Copan și Palenque, alte două orașe mayașe de prim rang, ajungeau la apogeul splendorii. Deși a fost descoperită în 1848, arhivele guatemaleze fac aluzie la niște călători „care se hotărâseră să se stabilească în Tikal în decursul secolului al XVIII-lea“. În mijlocul junglei, în plină vegetație luxuriantă, se întinde o zonă relativ plană, de 60 de kilometri pătrați, unde au fost descoperite 3.000 de edificii. Cercetările arheologice vorbesc despre 1.100 de ani de construcții neîntrerupte, care acoperă perioada preclasică a Tikal-ului (începuta în jurul anului 600 î.Hr.) și cea clasică, întinsă între anii 250 și 900 d.Hr. Această ultimă data consemnează căderea cetății și părăsirea ei de către foștii locuitori. Supranumită si Cetatea Morților, datorită numeroaselor vestigii funerare, așezării i se spunea, în perioada de glorie, Mutal sau Yax Mutal, ceea ce metaforic însemna „Prima profeție“. Cercetătorii estimează că, în această eră de maximă prosperitate, populația orașului ar fi putut ajunge la 200.000 de persoane.

Chiar dacă săpăturile arheologice au scos la iveală doar o parte dintre comorile arhitecturale de aici, obiectivele care

Ruinele Copan din Honduras

Aşezarea de la Copan, situată între Honduras şi Guatemala, datează din secolul al V-lea, din timpul Marelui Lord Quetzal Macau. Marele Lord a fost numit după două dintre păsările din această zonă, iar așezarea a prosperat până în secolul al XII-lea.

Civilizația Maya lăsat amprente vizibile între granițele din America Centrală, care au schimbat în mod semnificativ modul în care privim acum vechile civilizaţii. De-a lungul Hondurasului, Guatemalei şi Mexicului, ruinele au făcut obiectul studiului pentru arheologi.

Ruinele de la Copan se disting de alte ruine pre-columbiene prin faptul că locuitorii nu au fost forţaţi de către spanioli să părăsească orașul. De fapt, se pare că aceștia au plecat chiar cu doi ani înainte de sosirea conchistadorilor. Există mai multe teorii cu privire la motivul părăsirii așezării, însă părerea general acceptată este cea cu privire la teren, care nu era propice agriculturii.

În ceea ce priveşte numele așezării, nimeni nu ştie care a fost cel original, însă din secolul al XVI-lea, Spania a decis să-i dea denumirea de Copan.

Pentru cine dorește să viziteze acest sit, trebuie să știe că este nevoie de câteva zile pentru a se plimba între aceste vaste ruine. Există numeroase case regale, zone religioase și locuințe aparținând clasei medii. Dar totuși există și ceva care nu a fost scos la suprafață. Este vorba de Templul Rosalila, din secolul al VI-lea, care are un design complicat și care și-a păstrat straturile originale de vopsea.

Ca multe alte civilizaţii pre-columbiene, există temple și deasupra solului decorate cu chipuri umane cioplite. Figurile lor sunt în același timp și înfricoşătoare, dar şi pline de umor, unele reprezentând animale şi păsări.

Astăzi, macaul își are încă habitatul între ruinele așezarii Copan, dar din păcate, quetzalul este mai rar întâlnit, specia sa fiind pe cale de dispariţie.

Sursa: bukisa.com