Explicație astronomică

Sursa: dweebist.com

Dunele de nisip de pe Marte nu sunt statice

Dunele de nisip din partea de nord a planetei Marte nu sunt statice, ci sunt supuse unor schimbări lente, potrivit imaginilor de înaltă definitie surprise de sonda americana Mars Reconnaissance Orbiter (MRO), relatează AFP.

Foto NASA

Camera de înaltă definiție HiRISE (High Resolution Imaging Science Experiment), aflată la bordul MRO și utilizată de laboratorul planetar și lunar de la Universitatea din Arizona a realizat o serie de

A fost descoperită o planetă cu sclipiri de diamant

Diamantele ar putea fi cele mai bune prietene ale unei fete, dar astronomii au fost impresionați de o plantă din… diamante false. Aceștia au descoperit o stea care strălucește dar nu din diamante, ci cu zirconiu, un material ce este adesea folosit pentru a crea diamante false.

Dr. Simon O’Toole, de la Observatorul Astronomic australian, a declarat ca aceasta este prima stea de acest gen. “Este o stea foarte neobişnuită, iar modul în care s-a format nu se știe cu exactitate. Aceasta este prima  stea pe care am văzut-o cu atât de mult zirconiu.”

Un punct de vedere artistic al stelei bogate în zirconiu – Norii albi sunt bogați în zirconiu și sunt supendați deasupra suprafeței albastre a stelei

Steaua a fost descoperit de o echipă de cercetători irlandezi condusă de Naslim Neelanamkodan şi dr. Jeffrey Simon. Astronomii estimează că steaua conţine

Care este mărimea Universului

V-aţi întrebat vreodată de mărimea universului nostru? Potrivit unui articol din BBC News,  universul vizibil se întinde pe cel puţin 156 miliarde ani lumină, cu o rază de  78 miliarde de ani lumină. Priviți fotografiile următoare pentru a vedea cât de mic poate fi Pământul în comparație cu alte planete.

Sursa: watchonepiecepoint.com

Imagine uimitoare: Harta câmpurilor magnetice ale Soarelui

Coroana solară este brăzdată de o rețea complexă de câmpuri magnetice și această nouă imagine uimitoare provenind de la Observatorul Dinamicii Solare arata aceste câmpurile magnetice. Harta este din data de 20 august și a fost realizată cu ajutorul unui instrument ce măsoară cutremurele și imaginile magnetice ale soarelui. Câmpul magnetic este codificat prin culori; liniile albe arată câmpuri magnetice închise, cu ambele capete în interiorul Soarelui, care nu eliberează vânt solar, iar cele aurii sunt câmpurile magnetice deschise ce permite vântului solar să circule. Acest lucru este important deoarece există o relație strânsă între structura câmpurilor magnetice și activitatea furtunilor solare, dar și a vântului solar și câmpul magnetic al Terrei care ne afectează în mod direct.

Găurile din coroana solară se văd ca niște regiuni mai închise la culoare, mai putin dense și de o temperatură mai scăzută decât cele din jur. Structura câmpurilor magnetice deschise este asociată cu aceste găuri care permit o scurgere constanta de plasmă de înaltă densitate în afara coroanei solare. Astfel vedem o creștere a intensității vântului solar și a efectului asupra Terrei atunci când o astfel de gaură este orientată către noi. Cercetatorii au

Universul va continua să se extindă pentru totdeauna

Cercetătorii agenției spațiale au folosit telescopul Hubble pentru a se apropia mai mult de ceea ce cred ei că ar conține energia care alimentează extinderea universului într-un mod din ce în ce mai accelerat. Astronomii au descoperit această forță misterioasă în anul 1998, dar nu au fost în măsură să spună ce reprezintă aceasta, cu excepţia faptului că este invizibilă şi că formează o “bucată mare din universul nostru” – aproape 72 % din dimensiunea sa. Aproximativ un sfert, 24%, este considerat a fi “materie întunecată”, care este, la rândul său misterioasă, dar mult mai uşor este studiată ”energia întunecată” din cauza influenței sale gravitaţionale. Restul universului, de doar patru procente, este alcătuit din “oameni, planete, stele şi tot ce este format din atomi”. Prin utilizarea unor imense lupe galactice, echipa internaţională de cercetători, condusă de NASA’s Jet Propulsion Laboratory din Pasadena, California, a concluzionat că distribuţia energiei întunecate este de așa natură încât universul nu se va opri din creştere. Studiul, publicat joi în revista Science, a constatat și că această energie va deveni în cele din urmă o energie irosită.

Sursa: uniquedaily.com

Jupiter a înghițit o planetă de 10 ori mai mare decât Pământul

Oamenii de știință sunt de părere că Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar și care este de 120 de ori mai mare decât Pământul, și-ar fi putut câștiga o poziție dominantă după ce a ”înghițit” o planetă mai mică.

Cercetătorii susţin că nucleul planetei Jupiter a fost spulberat într-o coliziune cu o planetă de zece ori mai mare decât Pământul. Planeta mai mică ar fi fost aplatizată în urma coliziunii cu atmosfera jupiteriană şi s-ar fi prăbuşit către nucleul planetei, conform unui raport dat publicității de New Scientist.

Potrivit oamenilor de ştiinţă, planetele din sistemul solar au fost create prin ciocniri ale unor mici planete care orbitau în jurul Soarelui.

În urma coliziunilor planetelor mai mici, acestea s-au contopit şi au format planetele mari. Spre exemplu, Pământul şi Luna sunt rezultatul unei coliziuni gigantice între două planete de mărimea lui Marte și Venus, au mai afirmat cercetătorii.

Sursa: phenomenica.com

Combinaţie rară a trei planete – Marte, Saturn și Venus – vizibilă vineri noaptea

Marte, Saturn, Venus, dar și Luna (care de fapt este lună în creștere) vor putea fi observate pe cer în această noapte cu ochiul liber – a declarat directorul CB Devgun de la Science Popularisation Association of Communicators and Educators (SPACE) .

Alinierea este rar întâlnită: cele trei planete vor forma un triunghi care împreună cu Luna vor da naștere unui spectacolul ceresc ce va fi completat feeric de Perseide.

Sursa: phenomenica.com

Space – the mystery of time

Jupiter și-a pierdut un inel

Planeta Jupiter a pierdut unul dintre inelele sale – Inelul Ecuatorial de Sud (SEB). Inelele sunt compuse în cea mai mare parte din gheaţă cu amoniac, fosfor şi sulf.

Inelul începuse să dispară treptat și  la începutul anilor 1990, dar și în 1973, astfel că dispariţia sa în prezent nu reprezintă totuși o surpriză (pare să fie un ciclu de aproximativ 15 ani).

Dar din cauza dinamicii orbitale a Pământului şi a lui Jupiter, acestă dispariție este și mai clară.

Jupiter s-a aflat de cealaltă parte a Soarelui de la sfârșitul anului 2009, fără să mai poată fi văzut de către noi timp de câteva luni. Iar acum, când Jupiter a reapărut, modificarea numărului de inele este evidentă.

Sursa: neatorama.com

Printre planete

Sursa: epicwinftw.files.wordpress.com