Interviuri cu foști reporteri ai ziarului “Scânteia” – astăzi Ilie Purcaru

Timp de 7 zile voi posta câte un interviu – cei care au avut amabilitatea să îmi răspundă la întrebări (chestionare) au lucrat, “pe vremuri”, la cel mai cunoscut ziar din perioada comunista “Scânteia”. Cei 7 ziariști sunt: Mircea Bunea, Ilie Tănăsache, Victor Vântu, Ioan Erhan, Mihai Milca, Ilie Purcaru și Constantin Amariței.  Interviurile au fost realizate în anul 2005.  Unele fapte sunt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă eu sunt sigură că vor reprezenta o lectură interesantă pentru dvs.

Cum reuşeau redactorii care încercau să practice un jurnalism profesionist să se opună sistemului?

Eu şi alţii ca mine, noi toţi fiind în serviciul comandat, nu putea nimeni să se opună. De exemplu, Păunescu avea o influenţă asupra stăpânirii, în special a lui Ceauşescu şi i se îngăduia să-şi facă de cap. Deci să fie îndrăzneţ cu voie de la poliţie. Sigur că unii dintre colegii mei făceau anchete dure. Eu nu am făcut niciodată asemenea anchete. Eu sunt reporterul – reporter, puţin idilic, puţin liric, mai cu duhul blândeţii. Ei, atunci când a fost cazul, am făcut şi eu astfel de anchete, dar nu astea m-au caracterizat. Cum să te opui sistemului? Sistemul te plătea, sistemul suferea. Puteai să te opui sistemului, dându-ţi demisia din presă. Dar vedeţi, după război, mulţi viteji s-arată. După revoluţie, – nu are rost să dau nume – au spus: „Eu făceam atunci dizidenţă! Păi am scris reportajul acela care a dărâmat un ministru!” „Da, dar asta a fost cu voia partidului!”

Care era atmosfera în redacţie? Existau spioni printre colegi?

Era o atmosferă de lucru, nu pot să spun altceva. Spioni printre colegi? Nu am bănuit pe nici unul şi nici am târziu, după evenimentele din 1989, nu mi s-a adus la cunoştinţă că printre colegii mei s-ar fi aflat aşa ceva. Precis că au fost. Ori ei au fost prea inteligenţi şi nu i-am putut descoperi, ori eu am fost prea nătâng şi iarăşi nu i-am putut eu descoperi.

Cum funcţiona sistemul referatelor şi ce urmări a avut el asupra jurnalistului şi atmosferei din redacţie?

Eu am început în 1951, încă nu împlinisem 18 ani, ca ziarist la “Scînteia”, nu-mi terminasem studiile, nici liceul nu era gata, şi atunci mi-au găsit un loc care nu pretindea studii superioare. Se numea „corespondent local 2”. Dar făcea parte din redacţie şi aveam atribuţiile unui redactor. Încet – încet s-au dat nişte derogări – exista moda derogărilor – adică un for suprem, Secţia de presă a Comitetului Central, te absolvea de vina de a nu avea facultate, dacă te considera bun redactor. Şi atunci am înaintat; am avut foarte multe funcţii: şef de secţie, redactor-şef la revista „Ramuri” din Craiova, pe care eu am ctitorit-o în 1964. După revoluţie, ziarul „România – Internaţional”, redactor-şef, ziarul „România Magazin”, redactor-şef, revista „Regăsirea”, redactor-şef, „Naţiunea” a lui Iosif Constantin Drăgan, director, am mai fost prim redactor – şef adjunct la „Scînteia Tineretului”, redactor-şef adjunct la „Tribuna României”, publicist comentator la „Flacăra”, redactor-şef la revista „Rebus”. Promovările se făceau cum se fac şi astăzi: ori dai dovadă de osârdie, inspiraţie, seriozitate, ori ai prieteni care te propun. Cazul „Tribuna României”, unde Paul Anghel era redactor-şef şi m-a propus pe mine redactor-şef adjunct şi partidul a fost de acord. Asta a fost o parte bună, şi pe vremea aia. Adică secţia de presă, mult hulita secţie de presă care ne făcea zilele fripte, Continue reading

Stiri Speek-Uite Presa de dimineata

UPDATE: Datorita interesului scazut pentru aceasta rubrica, am incetat realizarea revista presei.

Avocatul Casei Regale: Castelul Peles nu este de vanzare. Casa Regala nu vrea sa vanda deocamdata Castelul Peles, iar daca o va face, statul roman va avea prioritate la cumparare, a declarat la RFI Romania Adrian Vasiliu, avocatul Casei Regale. Cu toate ca ne-a linistit pentru moment, ar fi bine ca cine vrea sa-l mai viziteze macar o data, sa se grabeasca. Just in case.

Vanghelie: Cer scuze presedintelui Geoana pentru limbajul folosit, a fost o discutie privata. Privata sau nu, totusi l-a trimis in „puncte-puncte”. Insa aceasta mea culpa nu este adresata decat lui Mircea Geoana. Scuzele nu sunt si pentru colegii sai pesedisti (pe care i-a gratulat si pe ei cu stil: “Nişte lepre, ăştia-şi vând şi nevasta pentru funcţie!”) Argumentul? Presedintele PSD Bucuresti nu vrea sa devina penibil – „mi-e foarte greu sa ma gandesc cum trebuie sa-mi cer scuze de la acei care dimineata se duc la Cotroceni si seara vin sa ia functii de la PSD.”

B.Păunescu: Familia mea are afaceri controversate pentru că sunt românii marxişti şi nu înţeleg că suntem ca Rockefeller sau Kennedy. Chiar să fie primul mogul al presei românești care „informează” și nu „controlează”? Continue reading