Cu mărţişorul prin istorie: de la galbenii lui Coşbuc la industria de astăzi

Primele podoabe de mărțisor au fost monedele de aur sau argint. După ce le purtau, fetele cumpărau cu ele cas și vin roșu, ca să aiba tenul alb și obrajii rumeni. Firul rămas avea menirea să împrumute naturii norocul omului.

“Originea martisorului este imposibil de stabilit”, spune seful sectiei Studii Etnologice din cadrul Muzeului Taranului Roman (MTR), dr. Serban Anghelescu.

Anul trecut, au aparut cateva stiri conform carora obiceiul este vechi de 8.000 de ani, informatii bazate pe obiecte descoperite intr-un sit de la Schela Cladovei, in judetul Mehedinti. Insa

Dragobete, bărbat chipeş şi năvalnic

A sosit şi 24 februarie, o zi cu o semnificaţie aparte în calendarul popular românesc. Astăzi este Dragobe­te­le, altfel spus Ziua Îndrăgostiţilor la ro­mâni.

Sărbătoarea este cunoscută şi sub numele de Dragomir cel beat de dragoste sau de Cap de primăvară ori Dragomiru Florii, ultimele nume fiind cam nepotrivite anul acesta, când iarna încă îşi face de cap şi nu are nici un gând să facă loc pri­mă­verii. Se spune că, de

Despre tradiția vâscului

Diseară este Revelionul. Deja. Anul acesta a trecut incredibil de repede, nici măcar acum nu pot să realizez când a zburat. Am făcut pregătiri, am aranjat totul pentru Noul An și am luat și vâsc. Nu știam prea multe despre vâsc decât că trebuie să săruți persoana iubită sub această plantă. Ei bine, am căutat pe net și am găsit un articol interesant pe site-ul timp-liber.acasa.ro.

Vâscul este un simbol al iubirii, păcii și al norocului. Planta este, de fapt, un parazit care nu are rădăcini și crește în alti copaci. Cu 200 de ani î.Hr, druizii foloseau vâscul pentru a celebra venirea iernii. Chiar și popoarele războinice opreau luptele atunci când se aflau din întâmplare sub vâsc. Planta este și un leac pentru numeroase afecțiuni, de la infertilitate până la otrăvire.

Tradiții

Încă din cele mai îndepărtate timpuri vâscul a fost o plantă misterioasă, plină de magie și sacră în folclorul european. Vâscul are puteri de lecuire a infertilității femeilor, de regenerare a organismului și afrodisiace.

Vâscul era cules atât la sfârșitul verii cât și la solstițiul de iarnă și obiceiul împodobirii caselor în ajun de Crăciun este o reminiscență a culturilor druide.

Povestea vâscului

Vâscul era planta sacră a zeiței Frigga. Aceasta era zeița dragostei și mama lui Balder, zeul soarelui de vară. Balder a avut un vis care prevestea moartea. Frigga a fost foarte speriată de acest vis al fiului său. Dacă Balder ar fi murit, toată viața de pe pământ ar fi dispărut. Balder nu putea fi rănit de nicio ființă de pe pământ. El avea însă un dușman de moarte, pe Loki, zeul râului. Loki știa de o plantă care nu era de pe pământ și care creștea în meri și stejari. Această plantă era vâscul.

Loki confecționează o suliță din vâsc pe care i-o dă zeului iernii, Hoder. Acesta era orb și îl lovește din greșeală cu vâscul pe Balder care moare. Timp de trei zile fiecare element al universului a încercat să îl readucă la viață pe Balder. Frigga, mama sa, a reușit până la urmă să îl învie. Se spune că lacrimile pe care le-a vărsat pentru fiul său s-au transformat în bobițele albe ale vâscului. În ziua în care

Despre 1 Martie si Martisor

1 Martie simbolizeaza venirea primaverii si se sarbatoreste din cele mai vechi timpuri. Spre exemplu, la romani, aceasta zi marca prima zi din an si cu aceasta ocazie se celebra “Matronalia”, la care se desfasurau serbarile lui Marte, zeul fortelor naturii, al primaverii si al agriculturii. Martisorul era un dar ce-si trimiteau romanii, unul altuia, in ziua de 1 Martie. Se constituia dintr-un banut de aur spanzurat de un gaietan de matase impletit cu fire albe si rosii, pe care persoana ce-l primea in dar il purta la gat pana cand intalnea cea dintai roza inflorita, pe crengile careia depunea apoi darul primit.  La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii. Chiar si dacii confectionau martisoarele din timpul iernii si le purtau dupa 1 martie.

In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martisoare cu o vechime mai mare de 8000 de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita