Calendar istoric: 22 noiembrie

1220: Frederic al II-lea este încoronat la Roma de către papa Papa Honoriu al III-lea, ca împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Frederic al II-lea și șoimii săi. Imagine de pe coperta cărții sale De arte venandi cum avibus (Despre arta de a vâna cu păsări), secolul XIII.
Frederic al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman; Rege al Italiei
Domnie:1220–1250
Încoronare: 22 noiembrie 1220 (Roma)
Predecesor:Otto IV
Succesor:Henric VII

Frederic al II-lea (n. 26 decembrie 1194 in Jesi lângă Ancona – d. 13 decembrie 1250 in Castel Fiorentino lângă Lucera) din dinastia Stauferilor (descendent al lui Barbarossa), a fost fiul împăratului Heinrich al VI-lea și al Constanței de Sicilia. Frederic devine ales „Rex Romanorum” (rege al Romei) după dorința tatălui său, care i-a ușurat ascensiunea în anii 1211- 1215 pe tronul de împărat, fiind unanim recunoscut după moartea împăratului Otto IV din dinastia Welfilor (1175-1218). Frederic al II-lea a fost denumit frecvent stupor mundi – mirarea lumii pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. El este numit ca o Creatură de minune între monarhii germani din evul mediu, fiind numit de umanistul și istoricul elvețian Jacob Burckhardt (1818-1897) și ca primul om modern pe tron. Această denumire de „om modern” i-a fost atribuită datorită metodelor moderne folosite de el de obținere și menținere a tronului imperial.

1806: Începe un nou război ruso–turc desfășurat pe teritoriul Moldovei și Țării Românești. Conflictul se va încheia prin Pacea de la București din 28 mai 1812, în urma căreia Basarabia intra în componența Rusiei.

1861: În urma consensului stabilit la Conferința reprezentanților Porții Otomane și ai Puterilor garante, Poarta Otomană emană “Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei” prin care admite unirea administrativă și politică a Principatelor.

1869: S-au deschis cursurile Facultății de Medicină din București. Primul decan a fost medicul chirurg Nicolae Turnescu.

1880: Principele Carol I primește acordul scris din partea familiei sale privind succesiunea la tronul României, reglementată prin Constituție: “În lipsă de descendenți de sex masculin în linie dreaptă ai A.S.R. Carol Hohenzollern–Sigmaringen, succesiunea la tron va reveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau descendenților lor…”

Carol I, rege al României, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie 1914, Sinaia) a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza. Din 1867 a devenit membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al aceleiași instituții.

Regele Carol I al României
Domnitor, apoi Rege al României
Domnie: aprilie 1866 – 10 octombrie 1914
Încoronare: 10 mai 1866
Predecesor: Alexandru Ioan Cuza
Succesor: Ferdinand
Căsătorit cu: regina Elisabeta
Urmași: Principesa Maria de România (1870-1874)
Nume complet: Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern – Sigmaringen

În cei 48 de ani ai domniei sale (cea mai lungă domnie din istoria statelor românești), Carol I a obținut independența țării, datorită căreia i-a și crescut imens prestigiul, a redresat economia, a dotat România cu o serie de instituții specifice statului modern și a pus bazele unei dinastii. A construit în munții Carpați castelul Peleș, care a rămas și acum una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale țării. După războiul ruso-turc (1877-1878), România a câștigat Dobrogea (dar a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea primului pod peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării.

Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani. După suirea pe tron a lui Carol I, situația țărănimii române începe să se degradeze serios, pe măsură ce moșierimea, pentru a face față competiției pe piețele externe, ridică continuu nivelul de exploatare al țărănimii. Sistemul injust pentru covârșitoarea majoritate a populației României din acea perioadă era în plus aproape o excepție în regiune, fapt care totuși nu l-a stimulat pe suveran să inițieze un program de reformă agrară, situație care a condus la repetate explozii sociale în mediul rural la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Rezultatul a fost că principalul sector al economiei românești în epocă, în care era antrenată majoritatea covârșitoare a populației, a rămas într-o stare primitivă.

1906: La Convenția Internațională de Radio și telegrafie de la Berlin, s-a aprobat utilizarea mesajelor SOS în caz de pericol.

1913: A fost inaugurată clădirea Teatrului “Mr. Gh. Pastia” din Focșani.

1931: Se deschide pentru public Muzeul de Istorie al Bucureștiului, în Casa Moruzi din Calea Victoriei nr.117. După anul 1959, colecțiile muzeului vor fi adăpostite în incinta Palatului Șuțu (din 1999, poartă denumirea de Muzeul Municipiului București)

1942: Al Doilea Război Mondial: Bătălia de la Stalingrad, generalul Friedrich Paulus îi trimite lui Adolf Hitler o telegramă spunându-i că armata a 6-a germană este înconjurată de Armata Roșie.

Soldat sovietic la Stalingrad
Bătălia de la Stalingrad – Parte a celui de al Doilea Război Mondial, Frontul de răsărit
Informații generale:
Perioadă: 21 august 1942 – 2 februarie 1943
Loc: Stalingrad, Uniunea Sovietică
Rezultat: Victorie decisivă sovietică

Bătălia de la Stalingrad (acum Volgograd), din 1942/1943 în timpul celui de Al Doilea Război Mondial a reprezentat un punct de cotitură important în desfășurarea războiului și este considerată cea mai sângeroasă și mai mare bătălie din istoria omenirii. Bătălia a fost marcată de brutalitate și de lipsa de grijă pentru populația civilă. Bătălia a inclus campania de bombardamente germane asupra orașului Stalingrad (azi redenumit Volgograd) din sudul Rusiei, atacul terestru german asupra orașului, și lupte din interiorul orașului însuși, după care a urmat contraofensiva sovietică care, în cele din urmă, a încercuit și distrus forțele germane și ale celorlalți aliați din cadrul Axei din oraș și din regiunea periferică a orașului. Numărul total al pierderilor de vieți umane este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa unor date mai exacte este datorată și refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile din cauza temerilor că sacrificiile ar fi părut prea mari și ar fi demobilizat eforturile de război. Forțele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit și nu și-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberării URSS, luptă care a dus în cele din urmă la victoria din 1945 asupra Germaniei Naziste.

1943: Al Doilea Război Mondial: Președintele american Franklin Roosevelt, premierul britanic Winston Churchill și liderul chinez Chiang Kai-Shek se întâlnesc la Cairo pentru a pune la punct un plan de înfrangere a Japoniei.

1943: Libanul își câștigă independența față de Franța.

1956: Jocurile Olimpice de Vară se deschid la Melbourne, Australia; România a obținut 13 medalii (5 aur, 3 argint, 5 bronz).

1963: Asasinarea lui John F. Kennedy în Dallas, Texas. Vicepreșdintele Lyndon B. Johnson depune jurămâtul ca nou președinte.

John Fitzgerald Kennedy, Președinte al Statelor Unite
În funcție: 20 ianuarie 1961 – 22 noiembrie 1963
Vice-președinte: Lyndon B. Johnson
Precedat de: Dwight D. Eisenhower
Succedat de: Lyndon B. Johnson

John Fitzgerald Kennedy (n. 29 mai 1917 – d. 22 noiembrie 1963), cunoscut și ca John F. Kennedy, JFK sau “Jack Kennedy”, a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american.

Asasinarea lui John F. Kennedy

Împrejurările și cei care au organizat asasinatul președintelui american au rămas până azi neclarificate, deși mai multe investigații oficiale (cea mai cunoscută dintre aceste comisii de investigare a asasinatului fiind Comisia Warren) au prezentat de-a lungul timpului varianta avându-l pe Lee Harvey Oswald ca unic asasin. Cu toate acestea, numeroase sondaje de opinii indică că aproximativ 80 % dintre americani nu cred varianta oficială. Ca atare, acest atentat este explicat de mai multe teorii sau ipoteze care nu au fost încă dovedite în mod concludent. Nici până în prezent nu s-a aflat integral ce s-a întâmplat în acea zi și cine a pus la cale asasinatul, moartea celui de-al 35-lea președinte american devenind subiectul a numeroase scenarii și teorii conspirative. Ce s-a întâmplat în limuzina albastra îpreședintelui este, însa, cunoscut în toată lumea.

Kennedy și soția lui, Jacqueline, traversau cu limuzina centrul orașului Dallas împreună cu guvernatorul statului Texas și soția acestuia. Pe marginea străzilor mulțimea prezentă îl aclama pe președinte.

Cu doar câteva momente înainte de tragedie, soția guvernatorului îi spunea lui Kennedy, cât de mult îl iubesc oamenii din Dallas. Apoi, la 12.30, s-au auzit trei focuri de armă. Primul și-a ratat ținta, toată lumea crezând ca sunetul a fost provocat de o petardă. Al doilea l-a nimerit pe președinte în spate și a iesit prin gât, după care l-a lovit și pe guvernator. Următoarea lovitură a fost cea fatala, Kennedy fiind împușcat in cap. J.F. Kennedy a fost transportat de urgență la spital, dar loviturile erau prea grave și el a fost declarat mort o jumătate de oră mai târziu.

Presupusul asasin, Lee Harvey Oswald, a fost prins imediat, în mai puțin de o oră și jumatate de la comiterea crimei și a rămas autorul oficial. Ancheta ulterioară a confirmat că el era vinovat de moartea președintelui, dar adevărul nu s-a aflat niciodată, deoarece a fost ucis două zile mai târziu și nu a apucat să le spună anchetatorilor ce s-a întâmplat. În dupa-amiaza zilei de 22 noiembrie 1963, școlile s-au închis și și-au trimis elevii acasă, iar 54% din americani și-au întrerupt activitatea obișnuită. Potrivit datelor de atunci, în zilele care au urmat, starea multor americani s-a caracterizat prin lipsa poftei de mâncare, probleme cu somnul, amețeală, nervozitate și chiar furie.

Din momentul morțtii lui, toate televiziunile importante din SUA și-au întrerupt programul obișnuit și au transmis numai știri timp de 70 de ore, fiind cea mai lungă transmisiune de acest fel până la atacurile din 11 septembrie 2001.

Asasinarea lui John F. Kennedy pe 22 noiembrie 1963 a generat mai multe teorii ale conspirației decât oricare crimă din istorie, deoarece a fost un eveniment șocant și foarte dramatic privind o personalitate cunoscută. Președintele a fost împuscat mortal sub privirile publicului în timp ce se deplasa în coloana oficială, într-o mașină decapotabilă, alături de soția sa. Dar se datorează și faptului că acea Comisie Warren formată in graba, dar la o săptămâna de la asasinat, în scopul anchetării celor intâmplate, nu a reușit sa găsească explicații pentru numeroasele aspect paradoxale ale crimei. Comisia a descoperit că un tragător izolat, Lee Harvey Oswald trasese 3 focuri de arma asupra președintelui: – primul ratase coloana oficială – al doilea l-a rănit pe președintele Kennedy și pe guvernatorul statului Texas-John B. Connally, care se afla și el în limuzină – al treilea și ultimul foc de arma l-a lovit pe președinte în cap, ucigându-l.

Teoriile ale conspirației asociate acestui eveniment au devenit cunoscute: teoria tragatorului izolat sau ”teoria glonțului magic’’, deoarece era puțin probabil ca un singur glonț să treacă prin doi oameni. Ambele teorii au devenit plauzibile, nu doar pentru experți, ci și pentru publicul american supus la sondaje.

Pe 24 noiembrie 1963, Jack Ruby, proprietarul unui club de noapte de striptease, l-a ucis pe Oswald, în timp ce acesta se afla în arestul politiei. Evenimentul a produs un nou val de speculatii. Cum a reușit el să depășească măsurile de securitate din jurul lui Oswald? Pentru ca Oswald sa nu divulge dovezi incriminatorii la adresa unor personalități ale establishmentului în timpul procesului? Și cum rămâne cu legăturile lui Oswald cu lumea crimei organizate? Ruby a jurat că acționase singur pentru a răzbuna crima, însă mulți nu l-au crezut, nici după moartea sa din 1967, în urma unui atac celebral.

Au început să circule zvonuri legate de asasinarea lui Kennedy, până în 1976, când dovezile au fost reexaminate de o comisie specială a Camerei. Comisia a stabilit că au existat 2 trăgatori și ca fuseseră 4 gloanțe (concluzie bazată pe înregistrarile acustice ale focurilor de armă). Trei ar fi fost trase de Oswald și unul singur de un trăgător necunoscut ce se ascunsese într-o zonă învecinată, “Colina înverzită”.

Sicriul lui JFK depus în incinta Casei Albe

Diverse neclarități:

După asasinat, multe indicii vitale s-au pierdut:
* limuzina cu care se deplasase presedintele a fost imediat spalata meticulous dupa asasinat,in loc sa fie supusa investigatilor criminalistice
* cadavrul lui Kennedy trebuia examinat de catre medical legist local,din Texas,insa a fost dus la Washington
* zona Dealey Plaza trebuia izolata de politie
* locul de munca a lui Oswald, depozitul de manual scolare al statului Texas trebuia sigilat
* palaria si butonii de la cămașa lui Connalty când a fost împușcat lipsesc
* fotografiile autopsiei lui Kennedy au disparut
Acest aspect pot fi puse pe seama incompetentei oficialităților, si de aceea au apărut o multitudine de teorii ale conspirației. O teorie presupune că Kennedy și-a planificat propria sinucidere – greu de crezut -, iar alta presupune că elementele de extremă dreapta ale estabilishmentului american voiau să scape de Kennedy și prin urmare au pus la cale asasinatul.

1968: The Beatles lansează dublul album The Beatles mai cunoscut drept, The White Album.

The Beatles în 1964
În sensul acelor de ceasornic (de stânga sus): John Lennon, Paul McCartney, Ringo Starr, George Harrison

The Beatles a fost unul dintre grupurile al cărui muzică a influențat cel mai mult era rock care a urmat. Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie). Ei au avut ca țintă generațiile de tineri rezultate de după al Doilea Război Mondial, în Anglia, SUA, etc. Fără dubiu, “The Beatles” este unul din cele mai faimoase și de succes grupuri în istoria muzicii rock, contorizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă.

În timp ce inițial au devenit faimoși pentru ceea ce unii au etichetat drept muzică pop, lucrările lor de mai târziu au realizat o combinație de laude atât din partea criticilor cât și din partea ascultătorilor inegalată în secolul XX. În cele din urmă, ei și-au dovedit nu doar talentul de muzicieni, au pășit granița spre cinematografie, și în particular, în cazul lui John Lennon este vorba de activism politic. În 2004 revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul 1 pe lista celor 100 cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor. În conformitate cu aceeași revistă, muzica inovativă a trupei The Beatles și impactul cultural au ajutat la definirea anilor 1960.

1975: Juan Carlos a fost încoronat rege al Spaniei după moartea lui Francisco Franco.

1990: Marea Britanie: Margaret Thatcher demisionează din postul de premier.

Margaret Thatcher
Prim-ministru al Regatului Unit
În funcție: 4 mai 1979 – 28 noiembrie 1990
Monarh: Elisabeta a II-a
Precedat de: James Callaghan
Succedat de: John Major

Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, LG, OM, PC, FRS (n 13 octombrie 1925 – d. 8 aprilie 2013) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit din 1979 până în 1990.

Baroneasa Thatcher a fost singura femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005. A devenit membru al Parlamentului britanic în 1959. Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a Europei.

Alături de Churchill, Thatcher împarte onoarea de a avea o statuie de bronz în holul Camerei Parlamentului. În 2011 viața ei a fost ecranizată într-un film de mare succes, Doamna de fier (The Iron Lady), cu Meryl Streep ca protagonistă, rol pentru care a și fost declarată, în 2012, „cea mai bună actriță” la Globul de aur, la Premiile BAFTA și la Oscar.

2000: Președintele Alberto Fujimori a fost destituit de către legislativul peruan.

2002: Romfilatelia a lansat prima serie de mărci poştale tematice cu holograma dedicată aderării României la NATO. Emisiunea de mărci poştale „România invitată la NATO – Praga 21 Noiembrie 2002” reprezintă o premieră în activitatea de editare a poştei Române, fiind primul timbru cu hologramă din ţara noastră.

2003: Revoluția Trandafirilor din Georgia: Opoziția, purtând trandafiri în mâini, ocupă Parlamentul din Tbilisi și cere demisia președintelui Eduard Șevardnadze.

Articol complet pe site-ul Redescoperă Istoria.