Vi s-a întâmplat vreodată ca atunci când priviți un pachet de cărți de joc și mai ales când studiați o carte, să aveți impresia că acel simbol, acea imagine ar trebui să aibă o semnificație? Și nici pe departe nu mă refer aici la ghicitul în cărți.
Ei bine, mie așa mi se întâmplă; am impresia că fiecărei cărți de joc ar trebui să i se potrivească o poveste, o stare, o senzație, indiferent că este vorba de o culoare anume, de un semn sau de o figură. Iar pentru astăzi, în deschiderea pachetului de cărți de joc, am ales ASUL DE PICĂ.
ASUL DE PICĂ … în iluzia speranței sau în speranța iluziei
Când ești la pământ, metaforic vorbind desigur, (indiferent de situație – fie că este pe partea financiară, fie sentimentală ori profesională) ai o singură certitudine (dacă pot spune așa, ca să nu zic ”satisfacție”) și anume că ai fost atât de sus, iar acum mai jos de atât nu poți să pici, să ajungi. Decât eventual sub pământ. Dar atunci și acolo, în acel perimetru, chiar nu mai contează dacă mai poți simți vreo satisfacție sau nu.
Indiferent de durata acestui sentiment (respectiv acela că ajungi la capăt de linie, fără nicio perspectivă de redresare), fie că este vorba de zile, săptămâni sau luni, intensitatea sa crește direct proporțional cu durata. Și să te ferească sfântul să se prelungească mai mult decât poți îndura. Vorba aceea: Să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate îndura! Sentimentul neputinței, a nerealizării, este sufocant, înăbușitor, paralizant, înnebunitor. Iar trecerea timpului amplifică acest sentiment. De mii de ori.
Continuarea aici
Alice in WonderNet 
You must be logged in to post a comment.