Ne-ați ucis viitorul!

Ne-ați ciuruit

Ați vândut toată țara

Ne-ați ucis viitorul copiilor

Ne puteți lua viața, dar nu

LIBERTATEA!

Acestea sunt cuvintele unui om disperat, cuvinte scrise pe tricoul pe care bărbatul îl purta în momentul în care s-a aruncat de la balconul Parlamentului României. Premierul Emil Boc începuse tocmai atunci unul dintre insipidele sale discursuri.

Cel care a recurs la o asemenea formă de protest se numește Adrian Sobaru, este electrician la televiziunea publică și are doi copii, unul dintre ei suferind de autism. Bărbatul ajunsese la disperare din cauza măsurilor de austeritate impuse de Guvern și nu mai avea cu ce să plătească tratamentul fiului.

După acest incident îngrozitor opozitia s-a retras, dar parlamentarii PDL au continuat ședința de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ce să se întâmple atât de ieșit din comun încât să le afecteze interesele? Doar că un om a vrut să se sinucidă sub ochii guvernanților din cauza măsurilor luate de ei? Nimic anormal! Și tot Emil Boc, de la înălțimea funcției sale, îndeamnă poporul la o atitudine echilibrată şi raţională, făcând un apel către ”luciditate şi raţionalitate”, afirmând că ştie că mulţi români sunt într-o situaţie dificilă, dar că nu este vina exclusivă a cuiva. Oare domnul premier Emil Boc este absolut sigur că nu este vina exclusivă a cuiva? Nu ar trebui decât să facă un minim exercițiu de imaginație și să gândească doar puțin, deoarece răspunsul se află în imediata sa apropiere.

Întrebată fiind dacă Guvernul ar trebui să-şi dea demisia după un asemenea incident, Elena Udrea a replicat după o tăcere îndelungată: “Astea sunt întrebări care vin doar din partea opoziţiei. Vă rog, nu politizaţi un astfel de moment”. Udrea a evitat astfel să dea un răspuns clar și fără să țină cont că întrebarea a venit din partea unui jurnalist și nu din partea unui membru al opoziției. Într-adevăr, într-o țară normală, în care principiile sunt respectate, guvernul ar fi trebuit să își dea demisia imediat. Dar cum să-și taie singură craca de sub picioare? Udrea a preferat mai bine să se împiedice.

Și tot astăzi, Elena Udrea, în calitate de nutriționist, recomanda cu căldură o cură de detoxifiere în luna ianuarie, care trebuie urmată neapărat după mesele îmbelșugate de Sărbători. Sfatul îi viza desigur pe bătrânii care stau la cozi interminabile noaptea în ger pentru a primi o plăsuță cu un litru de ulei, un kg de zahăr și un kg de făină sau pe cei care au împrumutat câțiva bănuți de la CAR pentru a-și lua o crenguță în loc de brad de Crăciun? Sau pe salariații cărora le-au fost tăiate 25% din salarii și care și-au drămuit banii pentru a putea lua măcar o ciocolată copiilor în loc de jucării? Într-adevăr, mesele acestor români – ce reprezintă majoritatea populației țării – sunt cu adevărat atât de îmbelșugate încât este necesară o detofixiere! Nutriționiștii trebuie să ia în calcul de acum înainte faptul că și pâinea și apa, dacă sunt consumate în cantități considerabile, necesită o asemenea curățare a organismului.

Secvențele în care bărbatul s-a aruncat de la balconul Parlamentului au făcut înconjurul lumii, iar ecourile gestului său extrem deja au apărut în presa internațională. De exemplu, Radio Free Europe/Radio Liberty își informează ascultătorii că “Premierul României, Emil Boc, a supravieţuit unei noi moţiuni de cenzură, a patra de anul acesta, după ce un bărbat a sărit de la balconul Parlamentului pentru a protesta faţă de politicile economice”, iar AFP notează “Un român în vârstă 40 de ani s-a aruncat de la balconul Parlamentului României, denunţând politicile de austeritate ale Guvernului”.

Gestul său de protest este asemănător cu cel al eroului-martir Liviu Cornel Babeş (culmea, și el tot electrician), care şi-a dat foc pe pârtia Bradu din Brașov, în văzul a sute de turişti pe data de 2 martie 1989, doar cu câteva luni înainte ca regimul Ceaușescu să fie înlăturat. Liviu Babeș flutura atunci, cuprins de flăcări, o pancartă pe care scria: “Stop Murder, Braşov = Auschwitz”. Era protestul disperat al acestuia faţă de teroarea instaurată la Braşov după revolta muncitorească anticomunistă de acolo.

Acum nu ne mai rămâne decât să așteptăm câteva luni să vedem dacă acest protest este sau nu o stranie coincidență cu cel al lui Liviu Babeș. Poporul este adus la disperare, la limita sărăciei. Iar situația se înrăutățește de la o zi la alta. Iată, este absolut incredibil ca după 20 de ani de la Revoluție să se ajungă din nou la astfel de gesturi extreme! Cine ar fi crezut atunci, când lumea se saluta pe stradă făcând semnul victoriei și se bucura că în sfârșit întrevede la orizont un viitor mai bun, va ajunge, exact în aceeași perioadă, să strige deznădăjduită: Ne-ați ucis viitorul!

Alice Boboc

Articol apărut și pe siteul România Press