SOS Castelul Peleș – Adevăratul castel din spatele copacilor

Weekendul care tocmai s-a încheiat a fost cel mai aglomerat weekend din acest an de pe Valea Prahovei și sute de turiști, români și străini, au ales să viziteze Castelul Peleș din Sinaia, castel considerat a fi unul dintre cele mai frumoase din România, dar și din Europa.

Castelul Peleș, fosta reședință de vară a regilor României, a fost construit la dorința regelui Carol I al României între anii 1873 și 1914 după planurile arhitecților Johannes Schultz și Karel Liman, și a fost decorat de celebrii decoratori J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz și Berhard Ludwig din Viena.

Castelul Peleș poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat și este, prin valoarea sa istorică și artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea.

Teoretic și conform Wikipedia. Practic, timpul a fost necruțător cu acest important edificiu, iar castelul poartă acum amprenta vizibilă a degradării.

Mucegaiul și igrasia se întind precum tentaculele unor caracatițe, cuprinzând în brațele lor nu doar ziduri, ci și statui. Statui mute, care nu își pot plânge durerea de a rămâne fără brațe, ciuntite, cu ochi goi și totuși lângă ele, turiștii se fotografiază pentru a păstra vie amintirea vizitării acestui castel impunător.

Pașii timpului și-au lăsat urmele degradării pe trepte ciobite, afectate de intemperii, dar și cei ai sutelor de mii de turiști care anual au ocazia de a se întoarce în timp după ce au trecut de porțile castelului.

Pe fațada zidurilor se văd porțuni de pe care tencuiala lipsește, picturile murale s-au decolorat, iar un balcon este îmbrăcat într-o plasă de sârmă pentru a proteja vizitatorii de eventuale accidente datorate stării avansate de degradare.

În curtea castelului, zidul unei terase este fixat cu numeroase proptele din grinzi de lemn, de la un capăt la celălalt, iar felinarele care odinioară aruncau lumina lor difuză asupra unui domeniu de basm, sunt acum mâncate de rugină, resemnându-se parcă în fața nepăsării celor care ar fi trebuit să le întrețină.

Porțiuni de perete, ascunse de plăci metalice, se disting în curtea Pelișorului, acestea făcând o notă discordantă cu arhitectura sa originală.

Turiștii care doresc să viziteze Pelișorul sunt întâmpinați, chiar la intrare, de o pungă ce maschează, ineficient însă, o groapă din pavaj.

Pe o plăcuță din dreptul unui fântâni acum secate, scrie ”Zonă interzisă”, iar în spatele aripilor deschise ale îngerilor, turiștii pot admira pietre căzute de-a valma într-un mod pitoresc, ca pentru a justifica atenționarea tradusă și în engleză.

Notă discordantă fac și coșurile de gunoi, rămase fidele castelului încă din perioada comunistă… ruginite și ele, strâmbe, mărturii ale unei dorințe vechi de zeci de ani și anume aceea de a păstra curățenia pe domeniul Peleșului.

Piatra cubică în schimb nu a reușit să reziste cu același stoicism… denivelarile și gropile din asfalt transformă plimbările pe aleile Peleșului într-o adevărată aventură. O veritabilă probă de rezistență pentru picioare, dar și pentru mașini.

Porțile care pe vremuri închideau accesul pe aleea principală sunt acum deschise permanent, captive între bălării, obligate fiind asfel să rămână primitoare sub stratul lor de rugină.

Grădinile castelului, pe vremuri bine întreținute și care odinioară formau un adevărat colț de rai, sunt năpădite acum de o vegetație sălbatică ce parcă este lăsată inteționat să mascheze starea deplorabilă a domeniului.

Castelele Peleș și Pelișor, împreună cu terenurile aferente, au fost restituite în 2007 regelui Mihai I, în urma unei decizii de retrocedare semnate de Adrian Iorgulescu, ministrul de atunci al Culturii și Cultelor. În februarie 2010 au fost purtate discuții între actualul ministru al Culturii, Kelemen Hunor, și Casa Regală privind vânzarea castelului Peleș către statul român, suma vehiculată fiind atunci de 30 de milioane de euro, dar în final s-a renunțat la această idee. În schimb, Casa Regală a prelungit contractul de închiriere cu statul până la sfârșitul lunii decembrie a.c.

Avocatul Casei Regale, Adrian Vasiliu, a precizat atunci pentru Adevărul că nu va fi mărită chiria, dar în schimb va exista o clauză prin care statul se va obliga să repare şi să întreţină castelul. „Vrem să ridicăm problema degradării mari în care se află Domeniul Peleş care a fost lăsat în paragină. Aleile sunt grav avariate, iar drumul este plin de gropi. Nu cred că este nevoie de sume mari de bani măcar pentru îndepărtarea comercianţilor ambulanţi din zonă şi repararea drumurilor”, a mai declarat Adrian Vasiliu.

Chiar și reprezentanţii Muzeului Peleş sunt de părere că atât Pelişorul cât şi Peleşul trebuie supuse unor programe de reparare. „Pelişorul are mari probleme la acoperiş. În urma intemperiilor, au avut loc infiltraţii de apă care au pus în pericol sănătatea pieselor aflate în muzeu. Şi la Castelul Peleş este nevoie de repararea teraselor şi a decoraţiilor acestora”, a declarat Daniela Voitescu, şeful secţiei Relaţii Publice, Muzeul Naţional Peleş tot pentru Adevărul.

Concluzia? Discuțiile au fost purtate în luna februarie, iar acum suntem în luna august. În tot acest timp, cu greu se poate crede că au fost executate lucrări de întreținere a castelului, iar degradarea este din păcate, din ce în ce mai vizibilă, cu toate că există acea clauză de întreținere. Întrebarea este ce se va întâmpla cu acest castel dacă va trece în totalitate din proprietatea Casei Regale în cea a statului român.

Dar la scurt timp după ce aceste discuții au avut loc, primarul orașului Sinaia, Vlad Oprea, a inițiat petiția „Iubesc Sinaia – Campanie pentru Castelul Peleş”. Vlad Oprea a lansat astfel un apel la solidaritate şi implicare pentru ”întreţinerea, conservarea şi restaurarea întregului domeniu Peleş”, dar și pentru ”a reda Castelului strălucirea de altădată printr-o mai bună organizare, funcţionare şi gestionare a activităţilor acestuia”. Iar cel mai bun exemplu de implicare a primăriei Sinaia este Parcul Dimitrie Ghica, unul dintre principalele puncte de atracţie ale staţiunii, amenajările din acest parc făcând parte dintr-o amplă campanie de înfrumuseţare a oraşului.

Și totuși, indiferent de cine este sau va fi proprietarul acestui castel, este necesar ca măsurile de conservare și întreținere să fie luate cât mai urgent posibil, pentru ca patrimoniul său cultural și spiritual să fie păstrat și oferit intact generațiilor viitoare. Avem această datorie.

Fotoreportaj semnat de Alice Diana Boboc